Adevărat (1D)

Capitolul 14

Eram în casa iar băieții sa-u dus la studio, imediat venau acasă din câte m-au anuntat.
Totul era liniștit pana când am auzit un ciocanit puternic în ușă. Am crezut ca au venit băieții. Am coborât destul de incantata căci voiam sa ii vad.
Ma-m uitat pe vizor dar nu erau ei.
Am incuitat mai mult ușa.
O voce groasa s-a auzit după aceasta.
X:deschise păpușă. Haide știu ce vrei!
Vocea tresarea în corpul meu și era la fel de rece ca zăpadă proaspătă în care, ma simțeam, de parca stăteam goala. Îmi suna cunoscuta și imi era frica sa aflu de unde căci știam ca nu poate fi un loc prea bun.
Am incuitat și ușa din spate și am urcat la etaj pentru a îmi lua telefonul.
L-am apelat pe Liam. El era cel mai responsabil după părerea mea chiar dacă nu el era cel mai mare, și numărul sau era cel care îmi venise la mana mai ușor.
L:da,Rose, ți-am zis ca venim curând.
G:pe aleee. Nu va duceți. Veniți prin spate.
L:Rose, s-a întâmplat ceva?
G:e un om! Nu îl cunosc, cred, dar îmi este frica.
Vocea mea a început sa tremure involuntar pentru ca îmi era frica pentru ei mai mult decât pentru mine.
L:te rog, nu te speria.... Unde ești?
G:la etaj, în camera,va rog. Îmi este chiar frica.
Sentimentul de panica îmi escalada tot corpul și ma făcea sa plâng, toate scenariile venind-mi în cap în acel moment.
L:venim acum!
Orice ar fi nu te misca. Sunt sigur ca ai incuitat ușa. Suna la politia dacă se întâmplă ceva grav înainte sa ajungem noi. Apoi încheie apelul.
Nu am mai coborât.
Am așteptat sa vina ei acasă deși nici nu voiam sa stau în camera în timp ce, din întâmplare, ei păreau ceva. Ușa camerei mele s-a deschis,curand,  pe să a întrat Liam urmat de ceilalți.
Ma-m ridicat și ia-m îmbrățișat pe toți.
Sincer nu știu ce ma făceam dacă nu stăteam cu ei. Faptul ca stau cu ei ma face sa ma simt mai protejata căci sunt băieți și mai mari ca mine dar și nesigura dacă vor afla paparazi ceea ce se va întâmpla la un moment dat, din păcate.
G:pe unde ați întrat? Mai era cineva? Spun în timp ce ma uit sa vad dacă sunt loviți pe mâini, gat.
N:nu, prințesă! Nu era nimeni.
G:dar jur ca am auzit asta! Nu glumesc. Chiar nu îmi bat joc.
H:Rose, nu am spus ca glumești. Ma bucur ca a plecat
Z:ce voia?
G:nu știu precis. Spune ca să ii deschid.
Și am încuita și am fugit sus.
H:dacă e același ca aseară ?
Lu:aseară ?
Am schimbat niște priviri cu Harry dar am decis sa spun eu "povestea".
G:am iești la alergat și când ma întorceam era un om pe aleea. Nu îl puteam ocoliți dar m-am prefăcut ca nu îl vad. Nu a funcționat. A început chiar sa alerge după mine și m-a prins de hanorac, juli du-mă la genunchi.
Niall's pov
De ce nu mi-a spus asta?A trecut destul de mult timp de când a iești ultima data la alergat. De ce are mai multa încredere în Harry decât în mine? Sentimentul de gelozie îmi escalada treptat corpul, sentiment pe care nu la-m mai simțit din cauza unui prieten. Printre orgoliile mele imi era și mila de ea. Corpul ei va ajunge, cât de curând, plin de cicatrici în ritmul acesta.
Simțeam ca nu mai pot sa o protejez, iar asta ma făcea sa ma simt slab. Nu am mai simțit asta pana acum.
N:și ce voia?
G:nu știu! Probabil altceva decât voaim eu,adica sa scap de el.
Lu:la-i mai întâlnit pana acum?
G:nu, poate ca era chiar omul de azi dimineață, poare ca nu. Vocea mi se părea cunoscuta.
A oftat lung în timp ce s-a trantit pe pat. S-a lăsat pe spate, ochii săi îndreptându-se spre tavan.
G:de ce eu?
Simt ca va pun pe voi în pericol cu viata asta a mea.
L:nu Rose.
Spune satenul așezându-se lângă fata.
G:nu vreau sa pățiți ceva din cauza mea.
Z:nu este din cauza ta! Nu tu ceri asta.
Apoi, conversația este întrerupta căci suna un telefon persistent jos.
Am mers sa vad cine suna. Era Simon. Ce mai voia și acum?
S:alo?Niall. Trebuie sa vorbesc cu voi.
N:este grav?
S:nu, doar lucruri legate de trupa.
Ia-m chemat și pe ceilalți și am dat telefonul pe difuzor.
S:mâine veți apărea la BBC RADIO,ma-m uitat pe agenda și aveți timp. La ora 13 începe emisia dar echipa de pregătire va fi acolo alături de mine la ora 8.
Z:ok, este bine.
Spune urmat de un oftat.
S:bine,baieti. Ne vedem mâine. O zi faina!
A închis.
H:trebuie sa ii spunem lui Rose. Va veni cu noi.
N:serios? Adică eu sunt de acord,dar Simon. A spus ca dacă vede presa.....
Harry a chemat-o pe fata de sus.
Aceasta a venit rapid.
H:Rose, mâine, am discutat cu Simon chiar acum Va trebuii sa aparem la Radio după amiaza. Însă echipa va venii de la ora 8.
G:am..... Ok, cred.
L:vrem sa vii cu noi. Nu avem încredere sa ramai din nou singura acasă.
G:..........
L:avem în tine, dar nu în ceilalți.
G:dar Simon a spus sa nu ma vadă presa.
Lu: presa poate afla orice. Nu o va face în privința ta caci vom spune ca tu ești noul nostru manager în imagine.
G:un ce?nici măcar nu știu ce reprezinta unul.
Z:este cel care se ocupa cu imaginile cu noi, posterele, afișele.
G:și voi sta cu voi pe parcursul emisiei?
H:da, asta este și ideea. Nimic rău nu ți se poate întâmpla și nici nu ești recunoscuta de ceilalți.
G:bine. Sper ca asa va fii. Acum ce mancam?spune fata schimbând subiectul.
Georgia's pov
Ziua s-a petrecut în rest bine, putea fi chiar o zi liniștită dacă nu aveam parte de incidentul acela, dimineața. Simțeam o urma de regret ca am acceptat oferta căci erau sanse sa meargă dar erau și sa nu meargă.
Împărțite egal dacă ma întrebați pe mine.
Nu am făcut nimic deosebit. Restul zilei o aveau  libera și ne-am uitat doar la seriale sau la filme, nu am vrut sa ii las sa muncească căci pana la urma pentru asta sunt zilele libere, sa stai degeaba.
S-au culcat devreme. Ma aștepta o zi atât de imprevizibila încă de la decizia lui Simon. Fiind managerul trupei decizia principala cred ca va fi a lui.
Hey guys sper ca va plăcut acest capitol și nu la-ți considerat plictisitor. Vor fi capitole mai lungi și mai scurte în acestă carte. Toate ideile sunt ale mele. Ce credeți ca se va întâmpla în continuare și care este personajul vostru preferat pana acum?
Nu uitați de vot și sa îmi scrieți în comentarii părerea despre capitol sau alte sugestii. Va pup și va iubesc.