Adevărat (1D)

Capitolul 19

A doua zi dimineața
Ma-m trezit și ma-m spălat. Nimic special.
Am coborât și televizorul era deschis pe o știre legata de "relația mea" cu Louis.
Peste tot este numai asta, m-am și saturat sa aud mai ales pentru ca știu ca este falsa. Doar pentru ochii curioși ai presei și al fanilor.
G:poti da mai încet, ma satur să vad asta. Ii spun lui Liam care stătea pe canapea.
Ceea ce era scandalos era ca știrea spunea și prostii cum ca așteptăm deja copii, mi-au inventat un nume și mai sunt și critici deja despre relație, care a fost de puțin timp publicata.
Lu:de ce te deranjează atât de mult?Doar știi ca este falsa.
Spune satenul luându-ma de talie.
Nu i-am îndepărtat mana deși ma simțeam oarecum stânjenit de gestul sau.
G:pur si simplu nu îmi convine.
Am băut apa și ma-m dus sus.
Peste câteva ore de pierdut timpul am fost chemata jos căci venise Simon.
Omul asta nu ar lasă băieții aceștia nici sa respire. Ma mir ca  au intimitate la baie.
Am coborât cu speranța că ne va spune sa încetam relația,prea puțin posibil dar am dreptul sa sper.
S:bun, sper ca v-ați uitat la știri azi dimineață. Simțindu-se o urma de entuziasm și fericire în glas. Probabil pentru ca ii merge bine planul. S:Sunteți pe prima pagina.
Acum, cum facem  cu copilul?
G:poftim?! Sper ca glumești! Eram socata de ceea ce putea spune omul acesta.
S:ți se pare ca rad? Ma iei peste picior fetita?
G: tu ma iei pe mine. Deja s-a ajuns prea departe încât sa îmi ceri un copil. Ești bolnav la cap.
Lu:Rose, Calmează-te.
Spune în timp ce ma mângâie pe spate. Toți ceilalți tăceau, probabil pentru ca nu erau implicați și nici eu în locul lor nu voiam sa ma amestec.
G:nu! E nebun. De unde vrei sa scot un copil?
S:fetită, soluții se găsesc. Nu te mai rastii la mine, nu esti tu cea în măsura sa ia decizii.
G:nu, dar totuși acesta "fetita" se preface ca are o relație, adică dacă vrei tu sa faci asta, nu ai decât. Doar sprijin din partea mea.
Ma apropii de ușa.
S: de ce trebuie sa fii asa de încăpățânata?
G:pentru ca pot!
Deschis ușa și plec, trântind-o.
Eram satul de el. Acum câteva săptămâni îmi spunea sa nu afle presa de existenta mea și acum mai are unpic și mai vrea si un copil de la mine.
Omul este nebun!
Îmi era umpic frig, fiind seara iar norii  intunecandu-se treptat.
Dar nici nu voiam sa merg sa ii vad iar fata și sa ascult alte pretenții.
Doamne, chiar sunt încăpățânata.
Am început sa ma plimb pe malul marii care era aproape de casa în care stăteam. Poate ma relaxam și poate și el pleca pana sa ma întorc eu.
Nu îmi luasem vreun telefon dar atâta timp cât nu ploua era bine.
Louis's pov
Simon chiar o enervase pe bruneta.
Adevărul e ca nici mie ideea cu copilul nu îmi suna bine dar este managerul nostru și nu aveam ce sa spun prea multe.
A plecat și contra așteptărilor noastre nu s-a întors după scurt timp.
S:nu va faceți griji, va venii. Are nevoie de voi.
L:ai putea sa te comporți mai frumos cu ea? Ce ți-a făcut? Adică este obligata, de către tine, sa își sacrifice viata în timp ce oricine acum o poate rapii.
S:nimeni nu face asta. Oricum nu ar fi vina mea.
Și cum se poate întâmpla asta?
H: atâția oameni o vad zilnic din cauza presei și nu se știe niciodată dacă printre acei oameni nu este și cei care o cauta.
N:nici nu și-a luat telefonul. Spune schimbănd subiectul.
H:nu avem decât sa așteptăm. Spune urmat de un oftat.
Unde s-ar fi putut duce?
Z:e o plaja în apropiere. Poate acolo. Alta posibilitate ar fi orașul. Dar este prea departe.
Lu:începe sa ploua, și era doar în tricou când a plecat din cauza lui Simon.
S:nu este vina mea ca ea este mult prea sfidătoare și nu vrea sa asculte și sa facă ceva bun, măcar odată.
Muream  la auzul acelor cuvinte, deja simteam ce simțea și Rose când a plecat de acasă. De când a început sa fie asa de enervant?
Ploaia era din ce în ce mai deasa, imediat transformându-se într-o furtună.
Lu:haideți băieții, trebuie sa mergem după Rose.
H:eu zic ca doi dintre noi trebuie sa se duca, iar ceilalți sa stea aici în cazul în care apare sau nu o găsim,pentru a suna la poliție.
L:bună idee.
Lu:merg eu și cu Zayn, caci el cunoaște cel mai bine zona.
Am luat o lanterna, caci era întuneric, o umbrela destul de mare și o haina mai groasa.
N:de ce tu? De ce nu pot merge eu?
Lu:Niall chiar trebuie sa facem asta?
Nu a spus nimic.
Lu: Asa credeam și eu.
Am plecat către plaja care într-adevăr nu era departe însă nu o vedeam pe mal.
Am început amândoi sa o strigam. Ma-m panicat atunci când am văzut cât de agitat este marea, de frica sa nu fi mers la înot . Dacă ar fi făcut asta, era deja zdrobita de valurile puternice ce loveau nisipul de la mal.
Z:of, trebuie sa fie pe aproape. Spune văzând cât de concentrat ma uit la ocean.
Z:Hai la docuri. Acolo este ultimul loc unde ma duce capul acum ca ar putea fi.
Ne-am grăbit către locul sugerat de Zayn.
Usa docului era deschisa. Trebuia sa fie acolo.
Am urcat la etaj și am văzut-o strânsă sub o fereastra.
Am sărit pe ea imediat cum am văzut-o. Doamne, nu credeam ca o vom găsii la cum ploua afara.
Am strâns-o în brate și a scâncit atunci când am vrut sa o ridic.
Avea hainele ude, parul și pielea,de asemenea.
Tremura ca un câine. O comparație cam ciudata dar se potrivește.
Lu:ce ai pățit? Unde te doare?
Mâinile ii tremurau atunci când a indepărtat materialul blugilor pentru a vedea o tăietură adâncă care nu se oprea din sângerat.
Era murdara și cu siguranță dureroasa.
Am ridicat-o încet de pe jos, o tineam în stil mireasa în brate, în timp ce Zayn a învelit-o cu haina groasa și îmi ținea și mie umbrelă. Ploaia era și mai deasa și o vedeam cum, pe parcursul drumului închidea ochii.
Nu știam unde, cu ce, când s-a lovit. Cat sânge i-a curs mai ales.
O bruscam când vedeam ca își închide ochii.
Lu:ramai cu mine,micuto!
Aprope ajungem acasă.
Era slăbită,nici nu putea vorbii.
G:îmi.... este somn.
Am ajuns în casa. Am trântit ușa, am am pus-o pe canapea și am îndepărtat materialul blugilor, lansând rana la vedere.
G:îmi este frig.
L:aduc paturi. Spune satenul alarmat ducându-se sus. Niall și Harry  se uitau atât de speriați.
Am acoperit-o și din fericire pantalonii au oprit sângerarea. Dar rana încă era murdara.
Harry starea lana pat, pe vine, lângă ea, ținându-o de mana.
H:haide,micuțo nu adormiii!
Nu ma prea pricepeam la răni și dezinfectarea lor dar nici nu o puteam lasă asa.
Lu:repede, vata, spirt, tifon și apa.
Au adus surprinzător de repede cele necesare și am început sa ii curăț rana.
Am pus un pic de apa pe o bucata de tifon și am tamponat pe locul infectat.
Era greu de înlăturat sângele întărit.
G:ma doare! Mai încet, sau mai bine las-o balta. Zice tresarind.
Am continuat sa tamponeaz apoi am șters cu grija apa.
Partea cea mai rea venea. Rea pentru bruneta.
Harry o tinea de mana în timp ce Zayn o mângâia pe cap, de la capătul canapelei.
Lu: pregătește va ustura.
Am șters rapid cu spirt pentru a nu o chinuii asa de tare.
Observam cum își strângea dinții. Rana era adâncă deci implicit spirtul ajungea pana la capăt.
Am înfășurat locul afectat într-un tifon,la final.
Zayn a sărutat-o pe frunte.
Hainele încă ii erau ude, nu o puteam lasă să doarmă asa,nu voiam sa răcească. Liam a adus niște haine din bagajul ei.
Am înlăturat pătură, am așezat-o în șezut și am dezbrăcat-o.
Era obosita și slăbită din cauza sângelui pierdut căci în mod normal m-ar fi împins cât colo dacă as fi vazut-o în sutien.
L:ma descurc eu, de acum. Tu ai făcut partea grea.
Liam a îmbrăcat-o după ce a șters trupul ud și a întins-o. A adormit rapid.
Am mers în bucătărie, pentru ca nu voiam sa o deranjam.
Mi-am pus niște apa într-un pahar.
N:nu ai de gând sa ne spui ce s-a întâmplat?
Sper ca nu ai lovit-o tu!
Z:nu, te-ai tâmpit!
Lu:nu a lovit-o niciunul. În timp ce o cautam, și nu o găseam pe plaja, Zayn a sugerat sa ne ducem la docuri.
Acolo, sub o fereastra stătea Rose, ghemuita.
Am luat-o in brate și a scancit când am vrut sa o ridic, ca mai apoi sa îmi arate rana pe care am dezinfectat-o mai devreme.
Era slăbită și mâinile ii tremurau în timp ce îmi arata locul lovit.
Nici nu putea vorbii.
Am alergat pana aici, în timp ce Rose evident ca era învelita si Zayn îmi ținea umbrelă.
L:de ce nu ai sunat? Puteam anunță un doctor sau sa pregătim chestiile astea din timp.
Z:niciunul nu avea cum. Mâinile noastre erau ocupate și aici, când ploua, nu exista semnal.
Am oftat zgomotos.
Voiam doar sa știu cum s-a întâmplat. Dacă ea s-a lovit singura sau cineva a făcut-o. Partea buna e ca am ajuns la timp, altfel nu mai exista  la cât sânge se scurgea numai când am ajuns noi acolo.
Hey guys sper ca va plăcut acest capitol și nu la-ți considerat plictisitor. Vor fi capitole mai lungi și mai scurte în  acestă carte. Toate ideile sunt ale mele. Ce credeți ca se va întâmpla în continuare?
Nu uitați de vot și sa îmi scrieți în comentarii părerea despre capitol sau alte sugestii. Va pup și va iubesc.
Am încercat pe cât posibil sa nu existe greșeli de ortografie cât și de exprimare.