Rănile

16 0 0
                                    

Ma durea sufletul și rănile vineții pe care le aveam în jurul încheieturilor si a picioarelor.
Eram slăbită, nu ma mira pentru ca nu mâncasem nimic. Inima îmi bătea din ce în ce mai tare din cauza faptului ca nici nu stiam în mâinile cui eram, sperând doar sa nu fie cine m-a ținea și pana acum. Avea mâinile oarecum puternice și fine în gesturi.
Ma dureau ochii, lumina invadandu-i agresiv. I-am deschis încet, vazand ca ma privește un bărbat tânăr, cu ochii frumoși, albăstrii. Era șaten deschis, înalt dar totuși scund, cu trăsături fine ale fetei. Avea un tricou în dungi și pantaloni roșii.
Am răsuflat ușurată oarecum deși știind ca poate fi o capcana sau chiar ajungând în bratele celui căruia ii eram destinat.
Înainte ca satenul a cărui nume nu îl știam sa vorbească i-am acoperit buzele cu mana mea.
Eram oarecum in fundul magazinului. Șansele ca ei sa ma vadă erau mici dar niciodată inexistente.
Ma ținea ușor în mâini.
G:te rog sa nu spui nimic. Doar nu știi în ce mașina am venit, nu?
Lu:nu, dar ești bine? Vrei sa chem o salvare sau poliția?
G:ma mir cumde nu ai chemat-o pana acum.
Te rog, ajută-mă!
Am fost rapita. Spun asta în timp ce ia-m arătat vânătăile de pe mainile mele.
Nu știu dacă ceea ce l-a lovit pe șaten în acel moment a fost mila sau frica dar m-a condus prin spatele magazinului într-o duba neagra. Sincer îmi era frica sa nu fi scăpat din ceva și sa fi ajuns undeva mai rău. Pe lângă șaten erau alți 4 băieții cam de aceeasi vârstă ca acesta.
Toți aveau același expresie, mirarea era evidenta, combinata cu confuzie de asemenea.
Nici ei dacă as fi venit cu un bărbat din senin nu as fi reacționat la fel.
Lu:trebuie sa vorbim băieții.
Toți s-au dat jos din duba și ma-u lăsat pe mine sa întru, închizând ușa încet după aceea.
Louis's pov
Am întrat în magazin la insistentele lui Niall, i se făcuse foame. La un moment dat am văzut o fata tânără, drăguță ca trăsături dar destul de speriata ascunzându-se după un raft înalt.
Am crezut ca este o fana, inițial și ca urmează sa vina și celelalte. Nu înțelegeți greșit, ador fanii, pana la urma fără ei nu am fi ajuns pana aici dar este oarecum enervant când îți invadează și viata personala.
Ma-m apropiat umpic aceasta făcând câțiva pași in fata apoi dându-i o privire ucigătoare.
A leșinat rapid, noroc ca am prins-o.
Am ținut-o în brate crezând ca poate își revine, aceasta deschizând ochii încet peste câteva minute. Mi-a pus mana la gura și m-a întrebat niște chestii super ciudate. Clar nu era o fana.
Când am văzut vânătăile sale știam ca nu și le-a făcut din senin asa ca am vrut sa o ajut. Nu știam de cine fugea dar nu voiam sa fiu ipocrit.
Am dus-o la mașină, băieții uitându-se la ea ca la ceva nemaivăzut.
Am vrut sa vorbesc cu ei.
N:nu vad totuși chips urile. Ce este cu fata?
Lu:are nevoie de ajutorul nostru. Am văzut-o în magazin, a leșinat în bratele mele. Credeam ca e o fana umpic mai exagerata dar atunci când am văzut ce vânătăi pronunțate avea pe încheieturi si ca a fost rapita chiar ma-m speriat.
L:trebuie sa o ducem la politie sau spital, dacă e mai grav?
Lu:nu vrea sa sun la politie sau sa anunț autoritățile.
H:o putem lua cu noi. E destul de ciudat dar trebuie sa facem ceva și poate o putem convinge mâine sa se ducă la autorități.
Am fost toți de acord cu Harry și am urcat in mașina îndreptându-ne către casa unde stăteam toți 5.
Am discutat, aceasta fiind singura alternativa sigura.
Ia-m arat o camera libera, care era pentru oaspeți unde putea sta.
Georgia's pov
Am ajuns in fata casei lor. Era una imensa, din moment ce locuiesc împreună.
Imediat cum mi-au arat camera am coborât pentru a lamurii niște lucruri sau cel puțin sa nu ma simt asa de prost. Aceștia erau în bucătărie, purtând deja o discuție în momentul în care am ajuns eu.
G:scuze ca va întrerup, știu ca sunteți speriați de mine. Îmi pare rău. Pot pleca în orice moment dacă sunt o neplăcere.
Lu:nu, doar ca suntem uimiți...
Liam l-a ghiontit ușor după ce a spus asta.
L:nu l-a asta se referea, doar ca, vrem sa aflam mai multe despre tine.
G:probabil colegul vostru v-a spus despre mine și cum ne-am întâlnit, deja.
Z:da
G:după o lungă pauză am decis sa zic și eu ceva ,liniștea s a lăsat apăsător in camera "Eu sunt Georgia Rose, am 18 ani,am absolvit liceul. Si, cam atât, din păcate. "
L:eu sunt Liam, Liam Payne.
El este Louis, spune arătând spre cel care m-a salvat sa spun asa, fără a suna dramatic, Niall arătând spre un blond drăgălaș, Harry, un băiat care pare de treaba și Zayn, un tanar cu trăsături frumos conturate . Noi suntem One Direction.
Lu:ne poți spune te rog, de cine fugeai, mai exact?
Z:și de ce nu voiai sa chemam politia?
G:sincer nu știu mai exact de cine fugeam caci nu sa-u prezentat. Spun urmat de un râs , mai mult trist decât stârnit de amuzament . Totuși cred că partenerul lor le a spus cam multe .
"Tot ce pot spune e ca ei au fost creatorii acestora. Spun eu în timp ce las sa se vadă încheieturile încă vineți."
Trebuia sa fiu vândută, cel mai probabil, nu știu cui dacă vreți sa întrebați.
Z:și de ce ești asa de speriata de autorități. Spune brunetul readresandu-mi aceeași întrebare.
G:pentru ca stiam ca dacă merg ori nu ma credeau când le-aș fi spus ca am fost rapita ori ar fi chemat un adult. Și de asta îmi era cel mai frica. Mama nu mai vorbește cu mine, este în alta tara iar tatăl meu nu mai este. Ar fi contactat fix persoana căruia am fost promisa.
Am început sa tremur când am spus asta.
Aveam un mic de emoții. Durerea combinata cu spaima.
H:înțelegem. Liniștește-te, ok.
G:știu ca și aici sa-r putea sa ma găsească dar a fost ireal modul în care, fără a știi prea multe ați oferit ajutor.
Au zâmbit drăguț , apoi m am dus în camera "mea" pentru că simțeam că deranjez .
Discuția s-a încheiat rapid oricum
Era seara, aproape noapte.
Băieții sa-u dus la culcare, având cel mai probabil treaba mâine. Nu stiam ce avea sa se întâmple cu mine. Ma puteau abandona oricând. De abia ma cunoscuseră. Dar stiam ca trebuie sa dorm măcar în seara aceasta căci mâine nu se știe dacă voi fi pusa în situația de a fugi de acei oamenii din nou și dacă ma vor prinde de acea data.
Hei guys, sper ca v-a plăcut capitolul, primul practic cu poveste. Sunteți curioși sa vedeți ce se întâmplă? Voi încerca să postez mai des și sa va aduc continuare cât de curând. Dacă apreciați și vreți sa continui votați și scrieți părerea sincera despre acest capitol, în comentarii . Va pup și sper sa aveți o noapte la fel de buna ca voi.

Adevărat (1D) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum