𝐎𝐛𝐥𝐢𝐯𝐢𝐨𝐧 | ❁︎𝑻𝑨𝑬𝑲𝑶𝑶𝑲❁︎

ᵈᵒᵘᵃᶻᵉᶜⁱ ˢⁱ ˢᵃᵖᵗᵉ

Taehyung era întins pe patul de spital.
Din fericire,nu a fost gravă rana provocată de acel cuțit,dar destul cât să îl țină în spital următoarele două zile.
Jungkook și Hoseok stăteau lângă el.

-Taehyung,te-ai trezit? șoptise Jungkook la urechea soțului său.
Dar brunetul nu mai apucă să facă nimic pentru că fu prins într-un sărut dulce.
-Da,e treaz... murmură Hoseok. Oh,am un pacient. Ne vedem băieți!

Jungkook îi făcu cu mâna lui Hoseok.
-Vrei să mănânci ceva,Taehyung?
-Vreau să îți savurez buzele.
-Mă duc să îi zic doctorului că te-ai trezit.

Jungkook ieșise din salon,și închise ușa.
Era atât de fericit că Taehyung nu era grav rănit,încât nu putea explica în cuvinte.

Îl văzu pe doctor,așa că merse spre el.
-Bună ziua domnule doctor Kim! Taehyung s-a trezit...
-Bine atunci. Știi,și eu aveam un fiu pe nume Taehyung,dar nu mai știu nimic de el. Mama lui a fugit cu el când era mic,de doi anișori. Mi-aș fi dorit să îl văd crescând,dar asta a fost.
-Oh,îmi pare rău...

Doctorul zâmbi și plecă.
Jungkook se gândea dacă nu cumva Taehyung al lui este băiatul despre care vorbea acel doctor.
-Neh,nu are cum. își spuse Jungkook după câteva minute în care doar a meditat.

Hoseok ieșise din biroul lui,cu zâmbetul pe buze că a putut ajuta un copilaș.
Pe lângă el au trecut niște doctori și asistente,alături de un pacient pe targă.
-Y-Yoongi...

Hoseok se grăbea să meargă după Yoongi și după medici.
Asistentele nu i-au dat voie să intre,deoarece pacientul trebuia operat de urgență.
-Haide Jisoo! Suntem prieteni,nu fi așa! se plângea Hoseok.
-Scuze,dar nu vreau să fiu concediată.
-Măcar spune-mi ce are Yoongi...
-Are probleme cu inima,bine? De aia nu e bine să fumezi.Dacă operația asta va fi reușită,nu o să mai aibă probleme.
-Poftim? "Dacă"? Trebuie să fie reușită! Nu vreau să îl pierd pe Yoongi! striga Hoseok.

Jisoo oftă și murmură o înjurătură.
-Calmează-te,Hoseok. Nu e momentul să ai nervi. Roagă-te ca prietenul tău să fie bine. Eu trebuie să plec. zise Jisoo cu o privire serioasă.

Fata intră în sala unde se ținea operația,lăsând un Hoseok care plângea,în spate.
-Sunt un prost. Nu știu să prețuiesc ce am,dar dacă Yoongi o să fie bine,promit că o să fiu cel mai recunoscător om din lume! Ba nu,din Univers! Hoseok șoptea.

După câteva ore,câțiva medici au ieșit din salon.
-Dumneavoastră sunteți pentru domnul Min? întrebă un doctor.
-D-Da! Eu sunt. Cum e?
-Pe domnul Min l-am...

Va urma ;))))