⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXII

     Taehyung și-a deschis enervat ochii atunci când a auzit alarma sunând. A lovit noptiera pentru a găsi telefonul, închizând după alarma.

     Razele soarelui i-au invadat irișii, oftând și vrând să se ridice, dar a văzut-o pe micuța Irene odihnindu-se în brațele lui, capul ei fiind pe pieptul lui.

     A privit-o zâmbind, ducându-și ușor mâna în părul ce îi acoperea o parte a frunții, dându-l pe spate. A sărutat acea zonă, privirea lui coborând pe corpul ei ce nu era acoperit de cearceaf.

     — Irene. Iubire.

     Fata s-a trezit când a auzit cele două cuvinte rostite în urechea ei, după câteva încercări nereușite, deschizându-și ochii de cristal.

     — 'Neața. spun simultan cei doi.

     Taehyung s-a apropiat mai mult și i-a sărutat obrazul, Irene zâmbind și ridicându-se în șezut.

     A tras rapid cearceaful peste trupul ei când a realizat că era îmbrăcată în acea rochie afurisită, Taehyung repetându-i gestul.

     — Cât e ceasul? întreabă fata.

     — 7:10.

     — Trebuie să mă pregătesc.

     Taehyung a aprobat, ridicându-se împreună din pat, Irene ținându-și încă cearceaful în jurul corpului.

     — Irene yah! Este o afurisită de rochie! Nu ești goală!

     — Este prea transparentă.. se milogește ea fiind întoarsă cu spatele la băiat, căutând cu viteza luminii haine pentru liceu în ghiozdan.

     A găsit niște pantaloni cu talie înaltă albaștri și o cămașă albă, îndreptându-se înspre baie și închizând ușa. Și-a schimbat cât de repede a putut hainele, urmând să-și aranjeze părul.

     — Pot să intru? se aude Taehyung.

     — Intră..

     În baie a intrat Taehyung, zâmbind la vederea fetei. Totul legat de ea i se părea perfect. Era perfectă cu tot cu inocența și timiditatea ei.

     S-a dus în spatele ei și i-a dat părul în față, lăsându-i ceafa liberă pentru a o săruta.

     Și-au intersectat privirile prin oglindă, amândoi zâmbind.

     — Ești frumoasă. O să-mi fie dor de tine. Când mai vii aici? Căci eu nu o să pot ieși în public câteva zile.

     — Tu ai fost acolo când am avut nevoie de tine. Așa voi fi și eu. Doar spune-mi, și o să vin.

     Taehyung a zâmbit larg și a întors-o înspre el, apropiindu-și corpul de al ei. I-a prins chipul în palme și și-a apropiat buzele de ale ei cu gândul de a-i da un sărut, însă Irene și-a plecat capul.

     — Yaa, de ce te-ai rușinat? Lasă-mă să-ți dau un pupic.

     Irene și-a pus ușor mâinile pe abdomenul lui, ridicându-și privirea și întâlnindu-i ochii adormiți.

     Mâinile lui au coborât pe gâtul ei, mângâindu-i totodată părul moale. Se priveau cu atâta pasiune, Irene simțind în stomacul ei ceva ce nu a mai simțit niciodată.. O furnica pe interior, și nu știa cauza.

     Și-a apropiat buzele de ale ei și i-a lăsat un sărut pe acestea, o mică urmă de balsam de buze roz rămânând pe buzele lui.

     — Nu știi cât te iubesc.