⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XLIV

     — El mă iubește cel mai mult!

     Jeongguk a rămas mut în fața fetei care se ridicase în fața lui, o cută apărând pe chipul lui.

     — Am vrut să mor, pentru că nu mai suport! Nu mai vreau să trăiesc așa! Nu sunt bună de nimic pentru nimeni.. Toți mă folosesc cum vor ei, și pentru scopurile lor. Nu sunt păpușa voastră. Nu sunt un obiect pe care părinții mei să-l dea cui au chef..

     S-a oprit din vorbit și a început să plângă, întorcându-se cu spatele la băiat, Jeongguk fiind vizibil marcat de cuvintele ei triste dar adevărate.

     — Nu e prima dată când vreau să mă sinucid, și Taehyung m-a salvat de ambele ori. Și sunt sigură că ar face-o oricând. șoptește ea încercând să-și abțină suspinele.

     — Îl iubești?

     Atât poate să spună Jeongguk, ridicându-se și el în așteptarea răspunsului ei.

     — Care e rostul? Sunt a ta. Sunt păpușa ta.

     — Eu ce ți-am făcut? Hm? Nimic! Doar m-am îndrăgostit nebunește de tine încă de când eram copii, și am avut grijă să îți ofer totul! Nu am vrut niciodată să-ți fie rău, nu am vrut să te văd tristă! Ți-am vrut doar iubirea. Nu te-am folosit pentru nimic. Așa că nu ai cum să spui că voiai să te sinucizi din cauza mea.

     — Nu e vina ta! E vina părinților mei! E vina mea că m-am născut într-o familie ca asta! Ai înțeles acum?

     Acum amândoi se priveau tăcuți, niciunul neștiind ce să mai zică.

     — Dacă ai terminat, vreau să mergem acasă. spune fără să o privească.

     Irene l-a privit ușor uimită, zâmbind tristă și aprobând. Și-a șters lacrimile și a părăsit living-ul împreună cu soțul ei, dând de părinții ei și ai lui Jeongguk venind din bucătărie.

     — Noi mergem acasă. le-o taie Jeongguk.

     — V-ați împăcat? Totul este bine? întreabă Yoohyeon.

     — Este mai bine. Ne vedem.

     Și-a pus brațul pe talia fetei și a condus-o afară din casă, părinții lor conducându-i. Au stat afară până ce mașina a ieșit din aria lor vizuală, intrând înapoi în vilă.

     Jeongguk încă se gândea la toate cuvintele spuse de fată, simțind totodată o mare durere în inimă. Tot timpul a crezut că și ea simte ceva pentru el, când de fapt nunta lor a dus la creșterea dorinței fetei de a muri..

     — Taehyung știe de copil? sparge brunetul liniștea.

     — Nu..

     — De ce nu i-ai spus?

     — Voiai să-i spun?

     Întreabă privindu-l, Jeongguk nemairăspunzând întrebării.

     — Atunci decide ziua în care vei face avort.

     Irene a înghițit în sec, acoperindu-și burtica cu mâinile.

     — Acest copilaș ce vină mai are?

     — Nu e nici vina mea că inima lui bate în interiorul tău. După ce îl vei avorta, vom face și noi un bebeluș. spune privind-o, Irene rămânând mută.

     Nu putea să-l avorteze. Nu voia să-l avorteze. Era copilul ei. Era singurul lucru care o lega de Taehyung, și nu avea de gând să scape de el.

     — Atât de mult îl urăști pe acest copil?

     — Nu-l urăsc, doar că nu-l vreau. Nu vreau să aud de el știind că te-ai culcat cu un alt bărbat când nunta ne bătea la ușă. Am încheiat subiectul.

     Irene a strâns din dinți și și-a mutat privirea pe geam, lacrimi apărând în ochii ei. Nimeni nu-i poate lua copilul, și trebuie să împiedice avortul.

     Dar cum?

☆

     — Mi s-au recomandat câțiva ginecologi, și astăzi mă voi duce să vorbesc cu unul dintre ei, de preferat femeie, și vom stabili o dată. Să îl avortezi cât mai repede, pentru că distanța asta dintre noi doi mă omoară. Măcar un copil să ne unească.

     Irene s-a oprit din mâncat, privind la chipul serios și hotărât al băiatului din stânga ei.

     — Bine. Să facem cum vreți voi. spune ea sătulă de situație, ridicându-se de la masă sub privirea băiatului.

     Jeongguk doar a privit-o, oprindu-se și el din mâncat și ducându-și două degete din zona tâmplei, începând să o maseze.

     Îl durea atât de mult să știe că femeia lui îl iubea pe altul, și mai ales că era însărcinată cu altul.

     Irene a trântit ușa dormitorului, începând să se miște de colo colo, unghiile ajungându-i între dinții de stres.

     Nu glumeau când au zis de avort, și dacă nu face ceva, un suflet nevinovat, născut din iubire va pieri..

     A privit pe geam, văzând cum mașina lui Jeongguk ieșea în viteză din garaj, semn că plecase.

     Atunci o idee a lovit-o.

     Imediat după ce s-a îmbrăcat mai gros a părăsit casa, chemând un taxi din timp astfel încât acesta o aștepta deja.

     S-a urcat în mașină și i-a dat adresa, așteptând cu sufletul la gură să ajungă.

     Inima îi ajunsese în gât de emoții, neștiind ce reacție va avea Taehyung când va afla că va fii tată..

     A înghițit în sec când taxiul a oprit, fata plătind și coborând. A privit la casa din fața ei, zâmbind ușor și înaintând până a ajuns în fața ușii. A tras aer în piept și a ciocănit, simțind cum picioarele încep să-i tremure.

     Băiatul care i-a deschis a rămas surprins să o vadă, invitând-o imediat în casă și oferindu-i o îmbrățișare strânsă și călduroasă.

     Irene și-a închis ochii când corpurile lor s-au atins, profitând din plin de moment, nevrând ca acesta să se mai termine.

     — Mă bucur să te văd, dar ce te aduce pe aici? o întreabă zâmbind.

     — Trebuie să vorbim. Este foarte important.

     Vocea ei îngrijorată și serioasă l-a făcut să o privească nedumerit, aprobând și invitând-o în living.

     — Te ascult. spune curios, așezându-se împreună pe canapea.

     Roșcata a început să zâmbească, fapt ce l-a făcut pe Taehyung să se îngrijoreze puțin, rugând-o din priviri să-i spună odată ceva.

     Cum Irene nu a putut să scoată vreun cuvânt, doar i-a luat mâinile în ale ei și le-a plasat pe burtica ei, inima lui Taehyung tresărind pentru o secundă. A privit la mâinile lor, apoi în ochii fetei, roșcata văzând sclipirea din ochii lui în așteptarea răspunsului ei.

     — Mai ții minte noaptea în care m-ai întrebat dacă te iubesc, iar eu nu am putut să-ți răspund? Sunt însărcinată.