⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XII

     Și-a luat ușor un deget de pe balustradă, urmând încă unul, vrând să își dea drumul cu totul..

     Chiar când mâna ei dreaptă a alunecat de pe balustradă, cineva a prins-o rapid, nepermițându-i să cadă.

     Fata s-a speriat și s-a lăsat trasă pe partea cealaltă a balustrăzii când o voce caldă i-a țipat numele, căzând pe asfalt în brațele celui ce i-a salvat viața.

     –– Irene, ce naiba faci?! țipă Taehyung încă speriat, strângând-o cu brațele lui mari.

     Irene l-a luat în brațe tremurând, plângând la pieptul lui.

     –– A trecut. A trecut. Liniștește-te.. șoptește Taehyung sărutându-i capul de câteva ori.

     –– Voiam să mor.. șoptește și Irene privindu-l, văzând cum în ochii lui Taehyung se formaseră lacrimi.

     –– Nu vreau să te mai aud spunând asta. Înțelegi? Privește-mă!

     I-a prins chipul în palme, roșcata mutându-și privirea în ambii ochi ai băiatului în timp ce lacrimi continuau să curgă pe obrajii ei.

     I-a prins mâna catifelată în a lui și a dus-o în dreptul inimii, Irene privindu-l.

     –– Vezi cum m-ai speriat? Mi-a fost așa frică că ți se va întâmpla ceva. Dacă nu veneam la timp? Dacă cădeai și nimeni nu știa unde ai dispărut? Dacă, mureai..?

     A mai îmbrățișat-o o dată strâns, iar după câteva momente s-au ridicat ușor de jos, Taehyung ținându-și mâinile pe brațele ei subțiri.

     –– De ce ai vrut să faci una ca asta? Pentru nimic în lume, nu merită să faci asta. Indiferent de cât de grav e acel lucru.

     –– Tu nu înțelegi că eu îmi urăsc viața. Îmi urăsc viața mai mult decât mă urăște propria mamă! Sunt un cadavru viu. Nu am motive pentru care să mai trăiesc alături de oameni ca ei. E în defavoarea mea.

     –– Nu mai spune asta! Eu sunt aici. Mereu voi fi aici. Doar lasă-mă să mă apropii de tine și să te schimb. Lasă-mă să îți aduc numai zâmbete pe chip, și să te fac să uiți de acest trecut dureros.

     –– Poți să fii oricât de aproape de mine, însă nu ai cum să mă schimbi în vreun fel. Inima mea e de piatră. Inima mea e moartă. Mama a avut grijă să alunge toată iubirea din sufletul meu.

     –– Inima ta va primi căldură și iubire de la inima mea. Vor bate împreună în același ritm. Însă nu forțat. Toate la timpul lor.

     Irene s-a îndepărtat de băiat și s-a dus la cățelușa ei ce lătra de zor, dezlegându-i lesa de unde o legase și luând-o pe pufoasă în brațe.

     –– Eu voi fi mereu aici pentru tine. La bine și la greu. Numai să mă lași să te fac bine. șoptește Taehyung aflându-se în spatele fetei, un fior străbătându-i șira spinării. Niciodată să nu mai încerci să te sinucizi. Să nu te gândești că nimeni nu te iubește.

     –– Taehyung, familia mea mă urăște. Decât atunci când le fac pe plac, sunt fiica lor. Iar tu.. Tu încă ești un străin. Și nu pentru că nu te las să te apropii de mine. Toată lumea îmi e străină. Și nu pot face nimic în legătură cu asta.

     –– Nu mai vreau să gândești așa. Nu mai suport să te văd tristă, și chiar nu știu ce aș putea să fac. Aștept cu nerăbdare momentul în care ne vom muta în aceeași casă, și vei scăpa de părinții tăi.