⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXXVI

     O muzică tipică zilelor de naștere a început să răsune în local, toți cântând la mulți ani pentru fata care privea înspre tortul imens ce era adus.

     A continuat să se prefacă că e bine toate aceste ore, chiar dacă voia doar să plece acasă și să plângă cu Tarra în brațele ei.

     Cuvintele lui Taehyung nu ieșeau nici o clipă din mintea ei, făcând-o să vrea să plângă în fața tuturor, însă doar a privit zâmbind înspre tortul cu câteva etaje care a ajuns în fața ei.

     Când invitații s-au oprit din a cânta, a suflat în cele 18 lumânări, punându-și dorința: "Te rog Doamne, tot ce vreau este ca Taehyung să fie bine și fericit. Ajută-ne să ne regăsim.."

     Gândește ea tristă, deschizând apoi ochii și văzând cum tortul este luat pentru a putea fi tăiat.

     A tresărit când brațul i-a fost atins de o mână caldă, întorcându-se și dând de Jeongguk.

     — Pari cam obosită.

     — Nu, sunt bine. Oricum după ce mâncăm tortul, petrecerea va continua încă maxim o oră sau două.

     — Vino.

     Au plecat împreună înspre masa lor, așteptând ca tortul să vină în timp ce și-au pus câte un pahar de alcool.

☆

     — La revedere! Sper că v-a plăcut!

     Irene a salutat și ultimii rămași, acum localul fiind gol, decât părinții ei și ai lui Jeongguk rămânând.

     Au ieșit și ei, îndreptându-se împreună înspre parcare, ajungând la mașinile lor luxoase.

     — Cam atât pe ziua de azi. Mâine e o nouă zi, și mâine vom discuta detaliile despre nuntă. Totul va fi gata până poimâine.

     Vorbește tatăl ei, Irene privindu-l pentru câteva secunde, vrând să-și astupe urechile cu ceva.

     — Atunci, ne vedem mâine. Toți suntem obosiți. aprobă mama băiatului, privind înspre cei doi.

     Jeongguk s-a dus și a deschis portiera fetei, Irene zâmbind și intrând, părinții ei luându-și rămas bun de la ai brunetului și alăturându-se frigului din mașină.

     — Nici măcar un pupic pe obraz? Aish, nu-ți mai zic nimic, oricum sunt obosită.

     Se pare că iar și-a intrat în rutina ei zilnică. oftează fata în gândul ei.

     A privit plictisită și obosită pe geam până au ajuns acasă, lacrimi apărând inconștient în ochii ei ce acum sclipeau.

     Nu se mai putea concentra la nimic, avea o durere groaznică de cap de la alcoolul pe care îl băuse..

     A gemut ușor și a văzut cum mașina intra pe porțile vilei, așteptând ca ea să se oprească pentru a coborî împreună cu familia ei.

     A pășit fără vlagă pe aleea din fața ei, intrând în vilă și văzând cum părinții ei își îndepărtează sacourile.

     — Mâine mergem să-ți arătăm cadourile. Ar fi bine să te culci.

     Roșcata a aprobat și a urcat la ea în cameră, gemând obosită și schimbându-și rapid hainele.

     A luat-o pe Tarra cu ea în pat, nemaiputând să-și țină ochii deschiși mult timp, adormind.

☆

     — Bună dimineața. Sunt gata. spune fata intrând în bucătărie, purtând un crop top și niște pantaloni negri ușor largi.

     Tatăl ei s-a ridicat de la masă și a înaintat înspre ea, dându-i o pungă micuță, elegantă.

     — Ar fi trebuit să ți le dăm ieri, dar am zis că mai bine azi.

     Fata a pus punga pe masă și a deschis-o, văzând două cutiuțe împachetate frumos. A luat-o pe prima, desfăcând ața cu grijă și deschizând-o, în ea arătându-se o cheie de mașină. În cealaltă a avut norocul pe care nu oricine îl are să găsească cheia unei uși, adică a apartamentului de lux pe care părinții ei i l-au promis.

     — Vă mulțumesc..

     A zâmbit ușor și s-a așezat la masă, începând să mănânce.

     — Apropo, mâine e nunta. Până diseară, pregătirile sunt gata.

     Irene s-a înecat cu sucul pe care voia să-l bea, luând un șervețel și începând să tușească.

     — M-Mâine? Nu e prea devreme?

     — Normal că nu. Invitațiile au început să se trimită de la prima oră, sigur majoritatea le-au văzut. Hai, termină de mâncat ca să mergem la noul tău apartament.

     A aprobat și a început să mănânce gânditoare, inima ei începând să bată mai că alergase la maraton.

     Tocmai ce și-a pus dorința ieri, și mâine are nuntă.. Urma să se căsătorească, dar nu cu cel pe care îl iubește.. Ce poate fi mai frumos?

     După ce toți au terminat ce aveau în farfurii, au intrat în mașină, plecând înspre cel mai luxos lanț de hotele pe care familia Jeon îl deținea.

     Imediat ce au ajuns, Irene a privit curioasă la hotelul cu multe etaje din fața ei, acesta având o culoare portocalie. A coborât având cheia în mână, părinții ei venind lângă ea.

     — Înainte să intrăm, îți arătăm ceva.

     Au intrat în parcare, mergând în fața unei mașini de culoare neagră, o Tesla 2020 de culoare gri pe care nu crede că o va folosi vreodată, dar nu ar fi frumos să nu accepte cadoul.

     — Îți place?

     — Cum să nu? Îmi place.

     Zâmbește ea deschizând portiera și privind înăuntru.

     — O vezi altădată, acum hai să vedem și apartamentul.

     Fata a aprobat și au îndrumat-o să intre în clădire, salutând persoana de la recepție și intrând în liftul mare, care i-a dus la etajul 12 din 15.

     Pe ușa unde ajunseseră scria numărul 52, Irene privindu-i pe părinții ei înainte de a introduce cheia în broasca ușii.

     În fața lor s-a arătat un hol, lângă el fiind curierul și pantofarul. Tapetul ce acoperea pereții holului era unul cu un model de culori alb și negru, lăsându-și încălțămintea la intrare și mergând pe holul lung, care i-a dus în încăperea mare ce se presupunea a fi living-ul.

     Totul era amenajat aproape la fel ca la ei acasă, doar că în living era o ușă care ducea înspre primul balcon al apartamentului, de unde puteai vedea orașul. O priveliște uimitoare.

     A analizat tot apartamentul, constatând că acesta este unul spațios, având două dormitoare, unul dintre ele cu baie proprie, o bucătărie mare ce avea și ea balcon, și o baie mare.

     — Este foarte frumos. spune ea fascinată că în sfârșit are o casă a ei. Vă mulțumesc.

     — De acum este numai al tău. Acum trebuie să mergem, căci am vorbit cu familia Jeon și trebuie al ne întâlnim la un restaurant. După aceea, poți să vii aici împreună cu Jeongguk.

     Irene a aprobat și a privit încă o dată living-ul înainte de a se încălța și părăsi apartamentul.