Before I die

VII

                                                                                                                       

                                                                                             Prezent 

                                                                                                 Sky              

                  

   Nu știu unde a dispărut Samantha, dar acum două secunde mă privea din fundul cantinei iar acum pur și simplu s-a evaporat. Nu mai e ea de când ne-am întâlnit cu Ky și dacă până atunci mi se păruse o idee rea, acum regret cu adevărat că am fost de acord. Câștigasem o prietenă, chiar și fiind moartă, și chiar îmi plăcea să o am prin preașmă. 
   M-am ridicat de la masă și mi-am luat sucul, trecând printre mulțimea de elevi care se îngrămădeau pe ușa cantinei, încercând să intre sau să iasă. Aglomerația școlii mă irită și din această cauză nu prea-mi place să mănânc aici. Mi-am dus mâna în buzunar și mi-am scos telefonul care vibra, observând că mama este cea care mă sună. Foarte ciudat, având în vedere că nu e genul ei să mă sune cât sunt la școală, chiar și dacă e pauza. 
   -Bună, scumpo. Te rețin doar două minute. Vreau să-mi spui dacă ai uitat cumva să-ți pui lentilele de contact sau dacă ai lăsat cumva steaua la vedere. 
  Ce se întâmplă? Sângele începea să-mi pulseze mai repede prin vene. 
  -Nu, bineînțeles că nu, mamă. Cum aș putea să uit de așa ceva? De ce mă întrebi, ce s-a întâmplat?
   -Oh, nimic, nu-ți face griji, doar un mic control ca să mă asigur că totul e bine. Te iubesc, ne vedem acasă! 
   Minte. Ea niciodată nu a făcut un „control”. Ar fi trebuit să știe că nu sunt neglijentă încât să uit să-mi ascund latura de Binecuvântată. Decât dacă ceva s-a întâmplat. Dacă cineva bănuiește ceva, m-am gândit. Poate că e doar în mintea mea, desigur. Totul e sub control, nu, Sky? Oamenii cred că au omorât toți Binecuvântații, că nu mai există nimic din ei. Iar cei ce au rămas nu ar da de bănuit asupra naturii lor. Ce proastă sunt să cred că ceva nu merge bine! Mama doar e mai precaută zilele astea, fiind în perioada ei de „asigurare sută la sută că totul merge cum trebuie”. Cred că intrasem într-o stare de paranoia încât tot drumul până la toaletă mi s-a părut că ochii tuturor erau ațintiți pe mine, transformându-mă dintr-o dată în cel mai interesat lucru de privit. Doamne, Sky. relaxează-te puțin. 
   M-am închis într-o cabină în toaletă și m-am sprijinit fără vlagă de ușă. M+A, DOMNUL RIXON E CEL MAI NAȘPA PROFESOR, URĂSC ȘCOALA, tot felul de prostii erau scrise pe pereții cabinei. Care era plăcerea elevilor să măzgălească tot ce vedeau? Am inspirat adânc și mi-am spus că trebuie să-mi pătrez calmul deși, în acest moment, părea cel mai greu lucru de realizat. Îmi venea să țip de spaimă pentru ceea ce ni s-ar fi putut întâmpla dacă oamenii aflau ce suntem. Viața mea.. Am deschis ușa și, surpriză, am dat nas în nas cu Samantha. În sfârșit s-a gândit că e vreamea să nu mai facă pe fosta-iubită-viitoare-asasină și să uite puțin de iubitul ei trădător. 
  -Am crezut că ai murit închisă acolo. Nu e nimeni aici, așa că putem să vorbim liniștite. 
   Am trecut pe lângă ea și mi-am spălat mâinile, mimând o față indiferentă. Mi-am propus ca atunci când o văd din nou să par măcar puțin supărată pentru că nu mai petrecea la fel de mult timp cu mine. 
  -H nu mă trata cu fundul. Doar nu te-ai supărat că mai lipsesc uneori. Nu știu cât mai pot să mă mai învârt p-aici și vreau să mai petrec ceva timp în locurile preferate. Sky! 
 -Dacă prin locuri preferate înțelegi locuri în care Ky este, atunci da, putem să le numim și așa. Acum câteva zile nu erai de aceeași părere, din contră, mă cam vânai ca să fii în compania mea, iar acum te plimbi după Ky încercând să ce? Să aflii dacă și-a găsit o iubită nouă? Haide, Sam, ești moartă, trebuie să treci peste chestiile astea.
 Nu am vrut să spus chiar că este moartă pentru că nu-i prea plăcea să i se readucă aminte, dar mă enerva comportamentul ei. Uneori mă gândeam serios să iau atitudine și să mă duc să-i spun lui Ky că iubita lui îl vânează la fiecare colț, dar cum aș fi putut să justific asta fără să intru în picanterii precum „știi, eu o cam văd pe Samantha, având în vedere că sunt o Binecuvântată”. Iar aici era momentul în care îi puneam punct planului meu. 
 -Ai dreptate, dar nu prea e genul meu să stau și să văd cum iubitul meu mă înșeală.
 -E absurd, având în vedere că ești o fantomă! 
   Mă gândeam ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi intrat cineva chiar acum în toaletă sau dacă mi se auzea vocea prin ușă. Speram să nu. 
 -Bine, bine, o să mă țin scai după tine și promit că nu o să-l mai caut intenționat pe Ky. Cred că așa e cel mai bine. Și, pe bună dreptate, chiar sunt moartă, ar trebui să nu-mi mai fac atâtea probleme.
  Am zâmbit mândră că am ajuns să o conving că e mai bine așa, dar din păcate am fost nevoită să întrerup discuția când un grup de fete populare au intrat, începând să-și aranjeze machiajul și în plus era timpul să mă îndrept spre clasă. Nici pauzele nu durează o veșnicie! 

   

  -Cred că după ce se termină încep amintirile, știi? 
  M-am uitat la Samantha care stătea întinsă pe patul meu, cu ochii în tavan. Eu eram așezată la birou, scriind un eseu despre perioada renascentistă pentru istorie și nu puteam spune să era ceva chiar distractiv.
  -La ce te referi, la viață sau la Ky? am întrebat, gândindu-mă că urma iar un discurs emoționant de-ale lui Sam. 
 -Cred că vorbeam despre viață, dar acum că ai spus de el, mi-a dat seama de ceva. Ăsta e un semn foarte bun, înțelegi? Faptul că sunt tristă, asta înseamnă că am încercat pentru ceva la care am ținut. Dar nu cred că vrei să vorbim despre Ky, nu? Uite ceva: prima dată muream să pot să citesc, să scriu, să ajung la școală, apoi muream să pot să merg pe bicicletă ca și prietenele mele. După ce am învățat asta, muream să ajung la liceu și să am primul iubit, primul sărut, să fac o prostie. Iar acum uite-mă moartă și mi-am dat seama că am uitat să trăiesc. Problema e că tu crezi că ai timp. Nimic în viață nu este promis, cu excepția morții. 
  Mi-am dat ochii peste cap. Sam avea plăcerea de a discuta despre viață când ea era deja moartă. M-am concentrat din nou pe referatul meu după o pauză de cinci minute bine venite, când telefonul a început să-mi sune. Am crezut că e mama care plănuia să mă mai sperie puțin, dar am văzut e că era de fapt un număr pe care nu-l cunoșteam. Am răspuns, așteptând să aud cine este. Speram să nu fie o glumă proastă de-a colegilor mei de la școală.
  -Bună, frumoaso.
  Cunoșteam această voce, era a lui Ky.