Hoatele de inimi - Book two-

8- Asemanari

Cleo's P.O.V.

Am iesit in graba din aeroport si m-am urcat in primul taxi pe care l-am gasit, facand un domn sa protesteze pentru faptul ca ma bagasem in fata. M-am uitat absenta la canapeau roasa si la taximetristul care se uita insistent la mine.

- E vreo problema? m-am rastit eu la el.

Taximetristul ranji.

- Nu mi-ai zis unde vreti sa va duc.

- Oh... si presupun ca va trebuie o destinatie... am zis oftand, facandu-l pe sofer sa-si dea ochii peste cap.

- Ascultati, domnisoara, daca nu vreti sa mergeti nicaieri, dati-va jos si lasati-le pe tanarul acela sa urce. Pare nerabdator.

M-am uitat absenta la "tanarul acela nerabdator" si am zambit. Jake statea rezemant de manerul geamantanului, batand din picior.

- Hey, straine! am strigat la el, deschizand portiera.

A zambit si mi-a facut cu mana.

- Nu vrei sa urci?

- Oh, daca nu te deranjeaza....

- E ok. Oricum nu stiu unde voiam sa merg, am zis ridinand din umeri, in timp ce el se aseza langa mine, pe bancheta.

- South Street, nr 54, i-a zis el soferului, inchizand portiera.

- Si.... am inceput eu. Domnule avocat, puteti justifica motivul disparitiei dumeavoastre atat de grabite?

- Si, domnisoara vedeta, puteti explica motivul aparitiei tale aici?, mi-a raspuns el la intrebare cu o alta intrebare.

Mi-am dat ochii peste cap si am chicotit.

- Ma tem ca asta e o informatie de maxima securitate.

- Sa inteleg ca daca imi spui, va trebui sa ma omori? m-a intrebat, incercand sa se prefaca serios.

M-am aplecat incet inspre el si i-am soptit la ureche: " Absolut!" , si, fiind asa aproape de el nu am putut sa nu remarc un anumit miros cunoscut. Stiam de undeva parfumul ala si totusi, gandul la persoana de care imi amintea mirosul mi-a facut pielea de gaina... dar nu, nu avea cum... nu aveau cum sa aiba vreo legatura cei doi.

- Esti ok? m-a intrebat Jake, vazandu-mi schimbarea brusca de spirit.

- Da... sunt ok. Cred ca tocmai mi-am amintit adresa la care trebuie sa ajung. i-am raspuns retragandu-ma in celalalf colt al banchetei. Nu cred ca am realizat pana acum cat de obosita eram.

Jake a incercat sa zica ceva, dar a oftat in schimb si si-a lipit fruntea de geam, frecandu-si cu mana libera tampla.

- Acum tu esti cel pe care il chinuie o problema, am remarcat eu.

- Cum ti-si dat seama? a intrebat, incercand sa para vesel.

- Gestul tau.... frecarea involuntara a tamplei... imi aminteste de cineva pe care obisnuiam sa-l cunosc... i-am zis, iar asemanarea dintre cei doi barbati m-a lovit cutremurator pentru a doua oara in seara aceea, insa Jake s-a multumit doar sa ridice din umeri si sa se lipeasca la loc cu fruntea de geam.

Hei :)
Stiu ca nu am mai postat dintr-o viata anterioara si ca probabil ma urati pentru asta, dar m-am chinuit sa postez cat de repede am putut un next. Stiu ca e scurt si lipsit de glume, dar m-am gandit ca e mai bine asa decat de loc.
Kisses and hugs :*