Hoatele de inimi - Book two-

13 - Femeile sunt complicate

Samantha's P.O.V.

I-am vazut cu coada ochiului pe Cleo, Niall si Diane iesind pe rand din sufragerie, lasandu-ma singura cu un Louis lesinat si cu un Harry care incerca sa-l aduca in simtiri. Cleo aruncase bomba pe care Diane o pregatise cu atata dibacie, iar acum eu stateam cu genunchii la piept, ghemuita pe covor, incercand sa ma gandesc la ce as putea spune cand se va trezi satenul. Sunetul brusc pe care Louis il scoase cand isi reveni in simtiri ma facu sa tresar si sa injur incet, in timp ce il priveam cum isi roteste agitat ochii prin camera. Cand i s-a fixat intr-un final privirea pe mine, am simtit cum raman fara aer, si l-am vazut pe Harry cum se retrage incet.

Bun... deci asta e. Acum, ori niciodata...

- E fata sau baiat? a intrebat Louis, inainte ca eu sa apuc macar sa deschid gura.

- Baiat... am murmurat eu, lasand capul in jos. Cel putin, asa cred.

- Cel putin asa crezi? Samantha, te rog, te rog, te rog, spune-mi ca desi mi-ai tinut ascuns asta pana acum, te-ai dus la controale regulate. Nu?

M-am scarpinat suparata dupa ureche. Oare controlul o data pe luna se putea numi regulat?

- Pai...

- Macar in fiecare saptamana? intreba el, privindu-ma disperat.

Am scuturat din cap.

- O data sau de doua ori pe luna. am soptit intr-un sfarsit.

Louis scapa o injuratura printre dinti, ceea ce ma facu sa imi acopar burta panicata.

- Nu folosi un asemenea limbaj de fata cu bebeul! am protestat eu.

El s-a ridicat brusc in picioare, punandu-si mainile incrucisate peste piept, in pozitia aceea pe care o adopta doar cand era teribil de suparat.

- Nu ti-a pasar destul pana acum incat sa mergi regulat la consult, dar iti pasa daca injur. Fascinant!

NU MI-A PASAT? Tocmai insinueaza ca nu mi-a pasat de copilul nostru!?

- Nu cred ca am inteles bine. am zis, ridicandu-ma si incercand sa ma mentin calma. Tocmai ai zis ca NU IMI PASA DE BEBE? am racnit ultima parte a propozitiei.

- SHHHHHH! Sperii copilul! a zis panicat, si m-a luat de mana asezandu-ma frumos pe canapea. Nu am zis ca nu iti pasa. Adica am zis, dar voiam doar sa arat ca esti ignoranta. tipa el in soapta.

- Ignoranta?! EU?! m-am revoltat eu.

- Shhhhhhhh! tipa Lou din nou, acoperindu-mi buzele cu degetul. Ti-am zis ca sperii copilul. Vorbeste in soapta.

- Vrei sa vorbim in soapta pentru tot restul vietii? Ca sa nu speriem copilul?

- Nu pentru tot restul vietii. Doar pana ce Kevin va iesi de acolo. a zis, aratand spre burta mea.

- Oh, nu! Nu o sa ne numesti copilul Kevin! am pritestat eu.

- Desigur ca nu, iubire. O sa il NUMIM Kevin. Numim. Conjugarea de la noi. Adica noi doi amandoi.

L-am plesnit peste umar.

- Sunt insarcinata nu retardata. i-am zis incruntata. Si sub nici o forma nu o sa il cheme Kevin. Si sub nici o forma nu o sa vorbesc in soapta pentru urmatoarele 5 luni. Copilul trebuie sa ne auda vocile, altfel o sa creada ca s-a nascut intr-o famile de surdo-muti.

- Cinci luni?!?!?!?! MAI AI DOAR CINCI LUNI?

- Nu tipa, atunci o sa creada ca s-a nascut intr-o famile de surzi.

- Samantha, gata cu bebelusul. Momentan e doar un fetus. Nu crede nimic despre familia lui inca.

Mi-am mangaiat burtica revoltata.