Sătulă de protestele părinților și de viața pe care o duce, și-a împachetat în repezeală câteva haine, geamantanul aproape explodând de la mormanul de lucruri,unele aranjate cu grijă, altele aruncate deasupra teancului.
Șuvițe de păr șaten, i se revărsau pe chipul încordat. Cu o mișcare rapidă, neprevăzută, și-a înlăturat claia de culoarea șaten închis spre negru, bretonul lung lăsat în voia sorții fiind dat pe spate, și amestecându-se cu restul părului. Până și musca și-ar fi rupt o aripioară în momentul în care mișcarea sa fulgerătoare a lovit firele de păr rebel. Ochii săi de un albastru senin scăpărau de furie. A tras de mânerul geamantanului, rotițele alunecând alene pe dușumeaua recent lustruită. A coborât în grabă treptele cu privirea ațintită pe clanța ușii.
- Scarlett, încetează să te mai comporți așa copilărește ! Ai 17 ani, scumpo. Mama sa a apărut de după ușa bucătăriei, pașii săi fiind atât silențioși, încât fata nu și-a dat seama de prezența femeii, decât după ce a dat nas în nas cu ea.
- Îmi spui să încetez ?! Nu conștientizezi cât de nasoală e viața la ferma bunicii. Se trăiește în monotonie și oamenii ăia sunt ciudați ! Te privesc ca pe extratereștrii.
Doamna Davis a oftat profund, dând dezaprobator din cap. S-a întors pentru o clipă cu spatele, direcția țintă fiind camera din care ieșise. Îi era de ajuns ! De fiecare dată când încerca să spună ceva, și să se facă înțeleasă, primea în schimb doar indiferență și critică. Voia ca măcar o dată-n viață, ai săi să o înțeleagă, să îi înțeleagă principiile asupra vieții pe care și-o crease imaginar. Idealurile ei erau cu totul diferite față de ce îi întindeau pe tavă părinții săi.
Înainte de a lovi pragul încăperii cu piciorul, femeia observă o prezență masculină ce se întrezărea din interior. Puloverul negru de lână și papucii simpli de casă l-au dat de gol în fața fiicei sale. Dându-și ochii peste cap ,Scarlett a așteptat verdictul final. Ce mai era de făcut ? Tatăl său avea ultimul cuvânt, iar drumul exact spre teritoriul de la țară îi era prescris. La început, venise ca o propunere, și își putea alege dintre ”da”, și ”nu”, evident răspundul negativ. În schimb, accidentul de mașină provocat cu o seară în urmă, își spusese ultimul cuvânt. Pirceing-ul dat pe ascuns, cu o săptămână în urmă, nici nu mai conta. Trecuseră peste, când Scarlett îi asigurase că posibilitatea de a se infecta era de zero la sută.
Însă când a ajuns la urechile vecinilor vorba cum că fiica familiei Davis s-ar fi urcat la volanul unei mașini închiriate, în stare de ebrietate…Asta ar trebui să-și pună grav amprenta asupra viitorului său.
Și totuși, la vârsta ei nu trebuiau să existe atâtea interdicții. Părinții săi încă o considerau o fetiță de cinci ani, care nu poate merge noaptea singură la baie din cauza lui Bau-Bau, care aștepta să o înfulece chiar de după colț. Avea șaptesprezece ani și își dorea o viață de adolescentă cât se poate de normală.
Bărbatul a privit-o fix în ochi. Fără ca măcar ea să clipească, a așteptat în tăcere :
- Scarlett…
- Las-o baltă ! Orice ai vrea să spui, mai bine uită – l-a interrupt, ochii arzându-i de dorința de a vărsa acele lacrimi acumulate. M-am săturat, la dracu ! Du-mă odată la bunica și scăpați de această ființă neimportantă. Fiindcă asta sunt, o piedică în calea liniștii voastre ! Calmul îi scăpase ca prin minune printre degete. Țipa din ambii plămâni, cu atâta forță, încât casa se cutremura la ecolul vocii sale autoritare. Obrajii îi ardeau, ca și când o flacără ar zace în interiorul ei. Nici nu se mai punea problema tremuratului din toate încheieturile.Toată furia de noaptea trecută, până în zorii zilei se completa din ce în ce mai mult, un uragan al resentimentelor crescând la fiecare încercare de a stăpâni situația creată.
Aflat în postura de a lua decizia finală, domnul Davis a spus scurt și răspicat:
- Așteaptă-mă în mașină.
***
Drumul spre ferma bunicii Anya a fost lung și plictisitor. Scarlett ascultase aceleași melodii de sute de ori. Ba chiar se reapucase de desenat. Fusese talentată de mică, operele ei fiind cu totul diferite de simplitățile banale pe care le fac copiii la o vârstă atât de fragedă.
Benzile desenate sau perisajele monotone o inspirau. Creionul pe care-l ținea lejer între degete, aluneca cu ușurință pe coala albă, imaculată.
Deși încerca să pară cât mai serios, tatăl arunca din când în când câte o privire asupra acțiunilor fiicei sale. Refuza să creadă că această adolescentă iresponsabilă și rebelă este fiica lui. Imaginea fetiței cu părul prins în două codițe, strânse cu panglici de culoarea roz, și ochii luminoși și senini precum cerul de vară, îi apărea mereu în fața ochilor. Amintirile clădeau în mintea sa un alt chip, mult mai sensibibil, mai firav , decât adevărata imagine din prezent.
Imediat cum lanurile de porumb s-au zărit la orizont, iar pădurile cu ai săi copaci veșnic înalți s-au pierdut în urma lor, Scarlett și-a dat seama că pătrunde în sat. Nu reținuse niciodată numele acelui loc aglomerat de oameni simpli, de la țară, cu principii axate pe agricultură și creșterea animalelor. Venea foarte rar în vizită, și de fiecare dată când avea această ocazie, se asigura înainte că nu va dura prea mult. Însă acum, îi era predestinată toată vacanța. Abia se văzuse liberă, cât mai departe de afurisitul ăla de liceu, unde nimeni nu îi era prieten, unde se dădea în fiecare zi câte o luptă între grupurile din care făceau parte elevii. Și cu ce se alesese ? Mai multă bătaie de cap. Viața îi juca feste. Dar dacă va supraviețui acestor trei luni, petrecute în compania bunicii sale – care era destul de simpatică, dar totuși în vârstă, ceea ce conducea la ideea că nu-i deloc ”cool”.
Cu siguranță că vacanța asta nu-i surâdea. Distracția și nopțile lungi petrecute în cluburi, erau automat excluse de pe listă. Toată vara era un dezastru în mintea ei. Deja își imagina : septembrie, școală, bătăi de cap, părinți obsedați, profesori crizați. Vara începe într-un mod oribil, și se sfârșește într-un mod de-a dreptul teribil.
- Scarlett, am ajuns. Vocea tatălui său a pătruns dincolo de tărâmul gândurilor. Totuși, nu l-a luat în seamă, și dând volumul mai tare în căști, a continuat să fredoneze versurile melodiei ” Smells like teen spirit ”. Dar Kurt Cobain a fost întrerupt de către tatăl autoritar și ușor călcat pe nervi.
Fără a-și scoate căștile din urechi, Scarlett s-a îndreptat cu pași mărunți și cu nasul în telefon spre femeia scundă și ușor plinuță care o aștepta pe veranda veche de lemn.
Cu zâmbetul pe buze, aceasta și-a îmbrățișat nepoata. Constrânsă de situație, tânăra a răspuns la îmbrățișarea călduroasă.
- Bun venit, scumpo. Intră ! Camera e pregătită.
____________________________________________________________
P.S : În poză este Scarlett xD.
