SMS la 00:00

capitolul 29

  
  Mă așez la loc și simt cu telefonul îmi  vibrează in buzunarul pantalonilor , îl iau și îl privesc cu suna , cum îi pot spune eu mamei  sale  cine a răpit-o , sau ei , daca ma va urâ , daca nu o să mai vrea să mă vadă vreo data , era sa mai stau mult pe gânduri raspund , și cu o voce joasă :

- Alo !

-Bună Mark , "zice mama lui Lily cu  o voce joasă la fel de trista , este de  asteptat sa fie trista , doar fica sa  este la spital , și data dispărută de aproape 2 saptamani " Te-am  sunat  să  te întreb dacă ai aflat ceva , despre fica mea !?

- D...da am aflat ,de fapt am adus-o la spital , este în sala de operație...."zic cu o voce stinsă,  încercând să nu plâng,  stiu ca sunt băiat si trebuie să fiu puternic ,  dar în situația asta nu ma mai intereseaza de nimic ."

- La ce spital !?!? "Aproape țipa "

- O sa vă dau indicatiile prin mesaj " zic și inchid ,  mă simt atât de vinovat ".

.
.
.

-Mark , Mark ,cum se simte ?!?
" se îndreaptă  mama lui  Lily în spre mine , aproape ținând "

- Nu stiu , nimeni nu a iesit de acolo , nimeni nu a zis  nimic " le zic atat de încet,  sperând să mă audă  , abtinundu-ma să nu plâng,  dar în zadar,  izbucnesc în plâns,  cu capul aplecat in palme , și simt cum mana doamnei Miller este așezată pe spatele  meu  mângaindul ușor , n-am  mai simtit de mult această căldură părintească   de când nenorocitul acela mi-a  luat ce aveam mai presus de orice,  mama !.

- O să fie bine , este o persoană puternică,  va lupta pentru tine , pentru mine , pentru ea pentru Maya , pentru prieteni voștri " zice blând și ma ia in brate , o îmbrățișare aproape la fel ca a mamei " .

*****

  Au trecut 2 ore de când stau si ma învârt ca un leu in cușcă pe acest hol in fața salonului , și niciun doctor  , nicio asistentă nu ne-a  zis nimic , au mai venit , au ieșit și sau întorc în grabă inapoi , au intrat mai multi , dar nici unul nu ne-au spus nimic despre starea ei de sănătate.

Se aud usile salonului și un doctor în jur de 30-40 de ani isi face apariția .

-Rudele , sau apropiații domnișoarei !?

Mă îndrept grăbit împreună cu mama ei spre medic..

- Da , suntem mama ei .!"Zice doamna Miller "

- Domnișoara a suferit o lovitură destul de grava la cap și-a  pierdut memoria temporar , dar pot dura ani pâna să-și  recapete toata memoria . Este în proporție de 80 %   rănită fizic ,  dar acum se află înafara oricărui pericol ."

-O , doamne !!! Țipa doamna Miller,  Aproape cade din picioare la auzul  veștii  primite ."

-Putem să o vizităm? "Întreabă  ea "

Sunt in stare de șoc ,  nu ma pot mișca, nu pot vorbi , am înlemnit.

-Domnule , vă simțiți bine ?" Mă întreabă doctorul și apoi reusesc să formez un simplu și încet " Da " , ca apoi lacrimile să-mi năvălească fața ."

Mă mușc puternic de buza de jos și-mi  șterg lacrimile .
Stiu ce am de facut , trebuie să mă uite , așa este  mai bine pentru amândoi ,  daca nu o să mă revadă ,  poate reuseste să mă uite definitiv , nu o să mai sufere atat de mult , prin simpla mea prezenta in viata ei  , nu o să mai sufere la aflarea adevărului , nu o să aibă cine să-i răspundă la întrebarea sa " cine mi-a ucis tatăl " sau " de ce ai făcut-o ??" !

.
.
.