somewhere

~6~

"dacă ai șansa să arunci un zar nu ezita. În momentul în care îl arunci vei înainta cu cel puțin o căsuța"

       Martin Luther zicea "fa primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scara. Pur și simplu pășește"

      Barack Obama sugera foarte simplu idea ca, "schimbarea nu va veni dacă așteptăm alta persoana sau alte timpuri. Noi suntem cei pe care ii așteptăm. Noi suntem schimbarea pe care o cautam"

       Napoleon Hill se baza pe idea "nu mai aștepta! Momentul potrivit nu vine niciodată."

       Dar ceea ce mi se pare și mai relevant este faptul ca, nimic din toate aceste păreri, niciun cuvânt nu ar fi luat aripi dacă la baza nu exista un sentiment diferit fata de cel inspirat.

       Oare Martin Luther a fost atât de curajos dintotdeauna. Oare nu s a saturat sa aștepte un semn din partea altora pana în momentul în care, s a decis ca nu mai are rost, ca e mai bine sa te simți puțin nedreptățit decât sa ai așteptari mari și sa ajungi dezamăgit?

      Dacă Barack Obama nu a așteptat acea persoana care sa realizeze schimbarea își mai dădea seama ca respectiva așteptare era în zadar și ca doar despartindu se de ceea ce crede ca vrea, va găsi ceea ce nu stie ca merită?

      Cât despre Napoleon Hill ce întrebare sa pun? Oare el nu a așteptat la nesfârșit acel moment esențial și potrivit la vremea aceea, sperând la ceva frumos? Căci noblețea artei e de ai face pe alții fericiți, nu?

      Ei bine concluziile pe care le am tras poate au o tenta depresiva. Nu zic nu. Poate am eu o problema și vad lumea în felul asta. Asta sunt eu. Și după părerea mea, toti suntem identici.

     Dar de ce trebuie să fie așa? De ce vedem doar partea dureroasa? De ce tristețea și dezamăgirea sunt rădăcinile a multor povesti și oricâtă voința ai avea tot trist sfârșești? Vreau un răspuns. O explicație. Orice. Vreau sa ma lumineze cineva..

      "oamenii se ajuta între ei" combinația asta de cuvinte pe cât de expresiva și plina de încredere suna, e atat de falsa. Da ok, se ajuta dar în ziua de azi ajuți pentru ca vrei sa o faci sau te gândești ca îți iese și tie ceva? Unde vei întâlni persoane care te vor ajuta fără a avea vreun interes? Fara a te judeca?

      "oamenii se iubesc"...inca o expresie des întâlnita dar cam distrusa în ziua de azi. Ei se iubesc? O simt? Cum o simt? De unde au certitudinea ca dragostea lor e reala și reciproca? Acești oameni îndrăgostiți nu sunt de fapt îndrăgostiți. Nu se gândesc la acea peroana la modul real. Nu. Fiecare se gândește le el. La cât de bine ii e lui în prezenta acelei peroane sau la câte inimioare a strâns poza de pe  postata la începutul relației.

        Am impresia ca, oricât as încerca să par normala. Sa vad lumea ca și cum ar fi pictata în roz și sa pretind ca oamenii sunt niște ființe bune și inocente, nu ma ajuta deloc. Ba din conta, ma adâncește și mai tare în galaxia asta infinita a gândurilor mele.

        Da sunt diferita. Nu îmi e rușine sa o zic. Nu mi am dat întâlniri și nici nu am prea zâmbit. Nu m am plâns ca mi am rupt o unghie sau ca am luat un 3 la logica. Nu m am atașat de oameni ci am refuzat orice act de afecțiune din partea tuturor.

         E adevărat. M am schimbat. Nu îmi mai prea pasa sincer. Dacă ai de gând sa ma contrazici sau sa adaugi ceva, te voi asculta, asta e tot ce as putea face pentru tine momentan

"Poate e timpul sa lăsăm lucrurile asa cum sunt ele"