Zi neimportantă (numărul unu)
Nu pot să cred cum toate persoanele la care țin mă părăsesc.
Asta s-a întâmplat de când mă știu, dar niciodată ca acum.
Când eram mic, mi-am pierdut bunicii, apoi unicul prieten, pe Calum. Mai târziu o fată pe care credeam ca o plăceam iar apoi a urmat un timp liniștit în care m-am pierdut pe mine. Am început să fiu hărțuit la școală și să mă urăsc din ce în ce mai mult până când ai venit tu la liceul nostru și...dacă mai știi...ai fost drăguț cu mine. De fiecare dată. Și te-am plăcut. Pe bune. Te-am iubit. Dar nu știam cum să îți spun. Îmi era greu. Dar am făcut un efort.
Încep să cred că e vina mea. Dacă nu era caietul meu, tu nu aflai de mine. Eu muream fără ca cineva să știe și acum totul ar fi fost mult mai ușor.
Luke, a fost oribil...vrei să îți povestesc?
Probabil o voi face oricum...căci nu am cu cine vorbi. Tu erai tot ce mi-a mai rămas, Luke. De ce ai plecat, Luke? De ce?
