Trandafirul nostru

7.

     Astăzi a fost o zi încărcată, dar ca de obicei, ai rămas cu mine peste program. Cred că a devenit ceva normal, ceva "al nostru" să mai rămânem unul cu altul. Sau cel puțin asta mi-ar plăcea mie. Chiar dacă nu vorbim prea mult unul cu altul, e drăguț.

     După ce am încuiat magazinul, m-ai întrebat dacă aș vrea să merg cu tine undeva. Surprinsă, ți-am răspuns afirmativ, și am luat-o spre casă, dar m-ai oprit. Voiai să mergem atunci. Era deja întuneric, dar am ales să am încredere în tine.

     Am mers 15 minute pe jos, după care am cotit la stânga, pe o alee pietruită. Deja îmi plăcea ce vedeam, așa că te-am urmat încrezătoare.

     Am fost de-a dreptul surprinsă de faptul că m-ai adus pe marginea unui râu. Mi-ai spus că acesta este unul dintre locurile tale preferate. Am stat până aproape de răsărit, povestind și râzând cum nu am mai făcut-o de mult, și cred că asta se pune și în dreptul tău.

     Cred că începi să-mi fi simpatic.