Trandafirul nostru

15. Așa l-am auzit prima oară

     Noaptea a venit rapid dar nu-mi pot scoate din minte ceea ce am aflat. A avut o copilărie perfectă, cu doi părinți iubitori, o soră și un frate de nota 10, în cel mai drăguț oraș din Brazilia. Primii ani ai copilăriei au fost exact cum am zis, perfecți. Dar viața a vrut să se asigure că nu preferă pe nimeni mai mult, că vă tratează pe toți egal. Părinții lui s-au îmbolnăvit de cancer. Nu-mi pot imagina suferința prin care a trecut, să vezi oamenii pe care-i iubești stingându-se încet-încet, în fiecare zi. Lacrimile nu s-au reținut să apară în timp ce în mintea mea se derula ce mi-ai povestit tu.

     După moartea lor, fratele tatălui său i-a luat la el. Alături de soția sa, cei 3 copii au avut în continuare o viață destul de normală, până când au fost loviți iar. Sora lui a dispărut; nici acum nu a fost găsită. După luni întregi de căutări, relația dintre cei doi frați s-a răcit din ce în ce mai mult. Cine îi vedea la școală nici nu ar fi zis că sunt frați, doar asemănarea izbitoare îi dădea de gol. Unchiul lor petrecea din ce în ce mai mult timp la serviciu, iar mătușa avea grijă de fata ei, deci erau din ce în ce mai neglijați.

     Când au împlinit 17 ani, cel care le era oarecum tată a făcut un lucru care i-a separat pe cei doi pentru totdeauna. Devenise un om foarte egoist, fiind cu ochii doar ca să câștige cât mai multe pentru el. Le-a comunicat că, la firma sa, are nevoie de un director adjunct. Cineva care să fie mereu acolo, cineva care să-i împărtășească dorința nebună după bani. Și l-a ales pe el. Pe fratele lui. Atunci s-a produs ruptura finală. A început invidia și în scurt timp, prietenul meu a plecat de acasă. Și așa a ajuns aici, în micul meu orășel.

     Închid jurnalul și mă pun obosită în pat. Totuși, ceva din toată povestea asta nu se leagă.
     Mă îndrept spre trandafirul pe care mi l-ai dăruit, observând că i-a căzut o petală. Și așa l-am auzit prima oară.