Trandafirul nostru

9.

     Astăzi te-am văzut fugind pe lângă casa mea. Păreai foarte abătut, așa că am mers după tine. Nu știu de ce, pur și simplu ceva mă făcea să vreau să vin după tine.

     Când am ajuns acolo, erai cu o fată. Am încercat să plec de acolo fără să fac zgomot, dar am călcat din greșeală pe o creangă. Te-ai întors imediat spre mine și am putut vedea pe fața ta mirarea, dar și dezamăgirea. Am fugit imediat din locul ăla, dar tu ai venit după mine.

     Ai început să-mi vorbești, dar nu înțelegeam nimic, și tot ce am putut spune a fost că nu e treaba mea. Nu m-ai lăsat să plec până nu îmi spuneai adevărul. Până la urmă am aflat că aceea era verișoara ta. Mi-ai spus că e aproape singura rudă care ți-a mai rămas. Mi-a părut rău că am reacționat așa, dar până să-mi cer scuze, mi-ai spus că îi cereai niște sfaturi. Apoi m-ai întrebat dacă aș vrea să ies cu tine mâine. Erai puțin stângaci, dar zâmbetul ascundea totul. Din păcate, a trebuit să refuz fiindcă voi pleca într-o excursie cu părinții mei. Mi-ai aruncat un zâmbet amar atunci când ți-am spus asta, și apoi ai mers în liniște cu mine, până acasă.