Prolog.

63 1 0
                                    

Vreau să îl pocnesc pe tatăl meu pentru că, ma făcut să vin la liceu, nu am nevoie.
Am trăit primul și al doi-lea război mondial și nu am nevoie să îl învăț.

Merg pe holurile liceului și toata lumea se holbeaza la mine, unii curioși și fetele imaginându-se că mă au într-e picioarele lor.
Știu asta pentru că le pot citi gândurile chiar dacă evit sa fac asta pentru că nu ma interesează ce gândesc ei despre mine.

Intru la ora de istorie , ma așez în bancă și aștept să înceapă ora.
Profesorul intră în clasă și începe să facă prezența până ajunge la mine.
- Avem un nou coleg. Poți să te prezinți te rog?
- Mă numesc Mateo Stone.
- Câți ani ai?- Dacă ar știi boșorogul câți ani am ar face infarct pe loc.
- Am 17 ani.- Dacă îi ziceam că am 150 de ani murea pe loc.
- Bine, putem continua.- spune boșorogul, pardon "profesorul".

După 30 de minute încep să mă plictisesc așa că, decid să mă joc puțin cu mintea lui și imi folosesc puterile.

Fă ca un câine.

Zic in mintea mea , iar profesorul rămâne blocat câteva secunde și după...
- Ham, ham .- Toți colegii încep să râdă.

Rostogolește-te.

Îi ordon iar in minte și profesorul începe să se rostogolească pe jos și colegii încep iar să râdă.
Decid că este de ajuns.
- Copii, ora sa terminat.- spun în șoaptă și el repetă după mine. Toți îl ascultă și ies din clasă.
- Du-te acasă.- îi zic când am rămas singuri în clasă și el ca un robot își ia lucrurile și pleacă.

Ajung la cantina liceului și vad că sunt foarte mulți care așteaptă să își cumpere mâncare, așa că îmi folosesc puterile.

Faceți loc.

Toți se dau la o parte. Merg la fata care vinde și îi zâmbesc.
- Un hamburger, te rog.- Ea imi dă comanda și eu le anulez ordinul la ceilalți studenți care încep să își ocupe locurile în care erau.

Cum nu am prieteni mă așez la o masă singur. Văd că câțiva băieți trec pe lângă masa mea și ar vrea să se așeze dar, le citesc mintea și știu că le este frică de mine.
În puii mei ! Doar nu am să îi fac să facă ceva ce nu vor... sau poate Da?

Când sunt aproape să dau prima mușcătură din mâncarea mea, îmi vine un miros a flori și iarbă proaspăt tăiată... suntem la școală, de unde vine mirosul acesta?

Urmăresc mirosul până dau de o persoană, mai precis o fată.

Fata nu este înalta, pot sa jur că îmi ajunge până la umeri. Este șatenă, pielea albă puțin bronzată și are un corp perfect. Imi ridic privirea și mă uit la fața ei, rămân fără respirație.

Are buzele cărnoase în formă de inimă, nasul mic finuț și ochii verzi.
Are privirea într-o carte care o are în mână... " O tocilară foarte frumoasă".

Simt nevoia să o am aproape de mine și îmi folosesc puterile să, o fac să se apropie.

Aproprie-te.

Dar ea nu se mișcă și mai incerc o dată.

Aproprie-te.

Dar nimic , deși specia mea își poate folosi puterile cu toata lumea.

- Hmm, hmm.

Lucrul acesta va fii interesant.

Fantezie Blestemata Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum