Fantezie Blestemata

Capitolul 2. Planul

Mă așez la masa unde stau de obicei, îmi place când Maya stă și se uită la mine.
Chiar dacă nu îi pot citi gândurile, prietenilor ei pot, așa că știu totul despre ea.

Am un zâmbet larg pe față dar, se șterge când se așează o fată lângă mine.
Clara, singura care știe cine sunt și ce pot face pentru că, ea este la fel ca mine. Și din păcate este rudă cu mine .
Dar Shh, nimeni nu trebuie să știe.

- Ce vrei, Clara?- o întreb in timp ce imi mănânc hamburger-ul.
- Ce ai făcut mai înainte a fost riscant, Mateo.- Îmi spune nervoasă.
- Nu îi poți da indicii de cine suntem.- amenință.
- Fetițo , nu mai văzut de aproape jumate de secol - îi zic sec.
- Dacă tatăl meu te informa, Maya este sufletul meu pereche. - ea face ochii mari mirându-se.
- Și de ce nu ești împreună cu ea?
Mă întorc spre Maya. Ea vorbește cu prietenele ei și zâmbește. Aș vrea să fiu eu ăla care să o facă să zâmbească.
- Tu știi bine de ce.- mă strâmb și îmi întorc atenția spre farfuria mea.
- În fine , te riști prea mult stând aproape de ea - spune - și dacă vrei să o ții în siguranță, atunci stai departe de ea.- spune și pleacă.

Dă-ți o palmă.

Spun în mintea mea concentrându-mă spre Clara. Ea își dă o palmă și eu încep să râd.
- Du-te dracu, Stone. - spune ea furioasă.
-Mi-ar face plăcere să îl vizitez dar, sunt imortal.- îi zâmbesc drăcește.
- Dar nu invincibil, Mateo.- spune și pleacă.

Clara este o drăguță, blondă cu părul foarte lung. Are ochii albaștri ca marea dar, este o durere constantă de cap.

Termin de mâncat hamburger-ul meu privind-o pe Maya pe ascuns așa cum am făcut în acești doi ani.
Dar recompensa mea o am noaptea, nu pot să îi citesc gândurile și nici să o oblig sa facă ce vreau eu dar, pot să intru în visele ei.
Îmi trăiesc viața alături de ea în vise și dacă în vise sentimentele sunt puternice, în viața reală ajung să fie impactante.
De exemplu cum a fost azi, aproape tot timpul îmi pierd controlul când îi implantez fantezii un pic mai picante.
Cu ea îmi pierd controlul și zâmbesc când mă gândesc că îi cauzez același lucru și ei, după cum vedeți și ea mi-a mușcat buza.
Îmi ating buza și nu mai este așa umflată ca azi dimineață dar, se mai vede.
Chiar dacă procesul meu de vindecare este rapid... Nu vreau să mă vindec.

Azi tot liceul este mai activ și mai emoționat ca de obicei, este meci, deci am un meci și cum sunt căpitan am mai multe responsabilități extra, cum ar fii să ajung devreme.
Aham, dar eu nu sunt o persoană punctuală. Am o eternitate înainte... De ce să mă grăbesc? Nu , nu , nu .

Văd cum toate prietenele lui Maya pleacă singura care rămâne este Nicoleta.
Vorbesc atât de concentrate încât mă fac curios dar, chiar dacă am puteri incredibile nu am puterea auzului de departe.

Se sună și cum eu nu am ore din cauza la meci decid să o urmăresc pe Nicoleta care, spre norocul meu trece pe un hol solitar și o împing în perete cu spatele la mine ca să nu mă vada.
- Ce dracu? - spune ea.

Zi-mi tot ce veți face tu și Maya azi.

Îi ordon și vorbește ca și cum ar fii robot.

- Vom merge la meci și după ea va ieși cu un băiat din alt liceu.- când aud lucru acesta încep să înnebunesc de nervi.
Fantastic, azi va trebui să vorbesc cu,  Maya pentru prima oară... Dar ce dracu îi zic?
Bună, tu ești sufletul meu pereche și nu poți să iesi cu băiatul acela.
Doamne ferește! O să creadă că sunt nebun.

Uită că  am avut această conversație și pleacă.

Îi ordon lui Nicoleta și eu raman singur pe hol sprijinit de perete, îmi fac un plan ca să evit ca ea să iasă cu băiatul acela.

Serios! Nu îmi vine să cred că sunt gelos dar, ea este sufletul meu pereche și ca toți din specia mea nu suportăm pe nimeni aproape de jumătatea noastră.

Ooo daaa! Mi-a venit în minte un plan.
Unul care poate să iasă cu câteva oase rupte.