DREPTURI DE AUTOR❗
Se apropie de mine uşor şi mă sărută... Avea buze moi şi calde... Vroiam să-i răspund la sărut, dar nu... Să fac acest lucru e ca şi cum m-aş arunca în faţa trenului... Dar acel lucru ciudat pe care îl avea, acea minte dementă mă...
Se înserase. Era deja ora 9, iar eu încă lucram la calculator. Deodată pe uşă intră Irene.
Irene: Yoona? Stai! Tu ce cauţi aici? Credeam că ai plecat demult...
Eu: Da, dar am prea mult de muncă şi nu reuşesc să fac totul... Mâine trebuie să îi transmit directorului lista tuturor pacienţilor mei...
Irene: Ştii ceva... hai acum acasă. Mâine să fii odihnită. A venit YoonGi după mine. Te vom conduce noi. Ce e drept a venit cu motorul, dar îl poate lăsa aici la Fred.
Eu: Nu! Irene, nu!
Auzim sunete de paşi şi îl observăm pe Namjoon.
Nj: Fetelor? Ce căutaţi aici? Orele de muncă demult s-au terminat...
Irene: Tocmai plecam... dar... Am o propunere...
Eu: Piftim?
Irene: Să mergem la club...
Nj: Pentru mine sună bine...
Eu: Dar nu ai spus tu că trebuie să fiu odihnită mâine???
Irene: Am zis eu asta? Ok, deci mergeţi la club?
Nj: Yoona! Ce zici?
În aceea clipă vine Fred care ne băga lumina lanternei în ochi...
Fred: Ce faceţi aici? Plecaţi! Acum! Orele de muncă s-au terminat!
Nj: Imediat, Domnule!
Irene: Hai, Yoona!!
Eu: Bine, bine... dar să stăm puţin...
Am închis biroul şi am coborât scările. Am ajuns la ieşire şi l-am văzut pe YoonGi sprijinit de motocicletă care o aştepta pe Irene... Irene a coborât rapid scările şi l-a cuprins pe YoonGi...
După câteva minute de sărutat am pornit cu toţii la club. Am stat acolo până la ora 11. Am băut şi ne-am distrat. Namjoon a ales să mă conducă până acasă. Mergeam pe stradă şi tăceam. Când am ajuns în faţa casei ne-am urat un simplu noapte bună...
Eu: ne vedem mâine...
Nj: Yoona...
Eu: Da?
Nj: Ammm... Noapte Bună!
Eu: Nopte bună!
L-am lăsat în spatele meu. Nici măcar nu m-am întors să văd ce face. Am deschis uşa şi am intrat. Am început să mă dezbrac, dar era prea întuneric. Decid să aprind lumina. Apăs pe întrerupător şi íl zăresc pe Jin aşezat pe canapea... Era destul de supărat...
Eu: Jin... De ce nu dormi?
Jin: Dar tu de ce nu dormi? Unde ai fost până acum?
Eu: Am fost până la club...
Jin: Ştii ce periculoase sunt cluburile??
Eu: Jin, nu mai am 5 ani!
Jin: Dar eşti sora mea mai mică! Trebuie să am grijă de tine!
Eu: jin, ce nu poţi înţelege? Am 21 de ani... Nu sunt un copil...
Jin: Cu cine ai fost?
Eu: cu nişte prieteni...
Jin: Care prieteni?
Eu: Irene! Fericit? Pot pleca acum?
Jin: Nu!
Eu: Mă simt ca la interogatoriu...
Jin: Pentru că eşti!
Eu: Şi ce? Ai de gând să te comporţi cu mine ca şi cu deţinuţii ceea din închisoare?
În acel moment Jin mă loveşte peste faţă... Mă întorc încet spre el şi încep a plânge, încep a urca repede scările şi intru în camera mea. Închid uşa...
Jin: Yoona, stai! Nu am vrut! Te rog să mă ierţi! Sunt fratele tău mai mare! Nu trebuia să procedez aşa...
A doua zi dimineaţă mă scol obosită. Cobor scările şi îl văd pe jin în bucătărie care făcea omletă şi bacon, mic dejunul meu preferat. Ştiam că ăsta e modul lui de a mă cumpăra. Mă aşez la masă, încă supărată... Jin îmi pune mâncarea în faţă şi se aşează lângă mine...
Eu: Crezi că aşa mă vei cumpăra?
Jin: Nuu! Doar că m-am gândit că ţi-ar plăcea să vezi că ţin la tine.
Eu: serios? Ţii la mine?
Jin: Da...
Eu: Atunci lasă-mă să mă bucur de viaţă şi încetează să fii atât de protectiv...
Jin: Yoona... dar... hmmm... bine...
Eu: Mă duc să mă pregătesc pentru lucru...
Jin: Te duc eu...
După ce m-am aranjat şi mi-am făcut părul, jin m-a dus până la agenţie... Am intrat înăuntru şi am urcat scările. Am intrat în biroul meu şi am găsit-o acolo pe Irene. Era aşezată pe fotoliul meu şi se tot rotea pe el...
Eu: Irene, ce cauţi aici?
Irene: Te aşteptam...
Eu: Bine?
Irene: Deciii? Ce s-a întâmplat între tine şi Namjoon, în timp ce vă duceaţi spre casă?
Eu: Ce sa întâmplat?
Irene: Nu ştiu, tu să-mi spui...
Eu: Jessy, adu-mi cafeaua... Irene, dă-ţi picioarele de pe masa mea...
Irene: Of... Deci, îmi spui ce s-a întâmplat?
Eu: Nu îţi spun
Irene: De ce? S-a întâmplat ceva de care nu vrei să-mi spui?
Eu: Nu-ţi spun, pentru că nu s-a întâmplat nimic...
Uşa se deschide şi pe ea intră Jessy, care îmi adusese cafeaua şi ziarul de dimineaţă...
Irene stătea şi se uita la mine în timp ce eu mă uitam prin ziar... În acea clipă zăresc un articol mai interesant care mi-a captat atenţia...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu: "Lee Min-Soo, victima unei noi crime... Lee Min-Soo, afaceristă a cărei viaţă a fost vânată timp de mulţi ani. Lee Min-Soo, este celebra femeie de afaceri, care a plecat acum câţiva ani în Spania pentru a pune bazele unei noi interprinderi. Afacerista a fost găsită moartă în apartamentul ei. Aceasta se pregătea să plece înapoi în America pentru o călătorie de afaceri... Zborul urma să aibă loc ieri dimineaţa... Poliţia sau cunoscuţii afaceristei nu comentează la cele întâmplate... Poliţia spaniolă roagă ca misteriosul caz să fie rezolva de poliţia din LA. Deoarece se crede că e mâna celebrului criminal K.T.H..."
