Psycho

Capitolul 4.

Deschid telefonul şi vād un mesaj de la un număr necunoscut...

SMS:

          -YoonMin...

-??? Cine eşti?

          -Nu contează cine sunt eu, cine eşti tu?

-???
- De unde îmi ştii numele?

          -Nu contează de unde îl ştiu, contează      de ce îl ştiu...

-???
- Nu-mi plac glumele proste...

           - Te văd... Eşti superbă ca întotdeauna

-Poftim?

          -Stai pe canapea... Şi eşti speriată... Apropo... Frumoasă pijama...

Mă uit peste tot şi nu văd pe nimeni... Închid feresstra, trag perdelele... Şi mă aşez din nou sperită pe canapea...

          - Frumoasă mişcare... Dar asta nu mă opreşte...

-CINE EŞTI ŞI CE VREI DE LA MINE?

          - Scuze, dar nu e momentul ideal pentru a face cunoştinţă, va trebui să te las cu întrebările pe data viitoare... cum se spune te las în ceaţă... O zi liniştită, dragă YoonMin... şi La revedere...

Închid telefonul şi îl arunc pe canapea... Mă ghemuiesc şi încep a tremura... Oare cine era? De unde mă ştie? De unde are numărul meu?

Deodată se deschide uşa şi se aprinde lumina, tresar şi îl văd pe Jin...

Eu: Jin, tu erai....

Jin: Aşteptai pe altcineva?

Eu: Nu, dar... Nimic...

Jin: Yoona, uite-te la mine... Ceva te frământă?

Jin se apropie de mine, se aşează lângă mine şi mă cuprinde...

Eu: Nu... doar că sunt obosită din cauza muncii...

Jin: Tu ai vrut să fii psiholog... mereu ţi-am propus să fii mai sus... Dar tu nu ai vrut...

Eu: Jin, hai să nu începem din nou... Chiar sunt istovită... Mă duc la culcare...

Jin: Bine... Nopte bună...

Eu: Noapte bună!

Mă urc pe scări şi intru în camera mea... Mă  pun în pat, îmi iau telefonul, il aprind şi verific din nou conversaţia cu acel număr necunoscut... Din nefericire era număr ascuns... Stâng telfonul şi mă culc...

A doua zi dimineaţă mă scol istovită... Mă îmbrac şi plec la lucru... În drum spre muncă primesc din nou un mesaj.  Deşi Jin era la volanul maşinii observa că nu mă simt bine...

Jin: Yoona, cine e?

Eu: ce? A! Nimeni!

Jin: Aha... De ce eşti tristă?

Eu: Nu sumt tristă...

Mă uit la mesaj şi văd că era acelaşi om de ieri. Dau bloc la număr şi pun repede telefonul la loc de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Ajungem la agenţie şi coborâm din maşină... Intru în biroul meu şi o găsesc pe Irene ca de obicei aşezată în locul meu...

Eu: Irene... Chiar nu ai de lucru? Nu ai ceva mai bun de făcut decât să mă aştepţi când voi veni?

Irene: Sincer nu...

Eu: Ca psiholog, şi ca cea mai bună prietenă a ta îţi zic că pierderea de timp îţi afectează modul de muncă...

Irene: Cum spui... apropo Namjoon te-a salutat... Iar tu nici nu te-ai întors să-l vezi...