Ne uităm una la alta, iar apoi fugim repede spre cabinetul lui Jin... Deschidem uşa şi îl zărim pe Jin care discuta cu Namjoon.
Eu: Jin!!...
Jin: YoonMin?
Nj: Ce s-a întâmplat?
Arunc ziarul în faţa lui Jin, iar Namjoon se apropie de el. Le arăt articolul, iar ei doi încep a citi...
Jin: Când s-a întâmplat asta?
Irene: Acum două zile!!!
Nj: Şi ne rogă pe noi să desluşim cazul...
Eu: Jin, ei cer ajutorul nostru... adică al vostru... adică...
Jin: Namjoon, fă legătură cu Poliţia spaniolã...
Nj: Chiar acum...
Namjoon iese grăbit pe uşă şi ultima ce face e să-mi arunce o privire caldă...
Irene: YoonGi! Trebuie să-l sun...
Irene părăseşte şi ea biroul, iar eu şi Jin rămânem singuri... Jin se aşează la calculator şi începe a verifi email-urile...
Eu: După părerea lor, vinovat de acest caz e K.T.H.
Jin: Am găsit... Ieri Diego De La Veña, agent PDG, mi-a trimis un email, în care mă anunţă despre moartea lui Lee Min-Soo...
Eu: Ce scrie?
Jin: Mi-a trimis câteva detalii despre cazul lor... Yoona... priveşte... a scris că n-au nici un indiciu... nimic...
Eu: Probele au fost distruse?
Jin: Nu! Probele nu există...
Deodată Namjoon intră repede pe uşă pentru a ne anunţa...
Nj: Jin... Au răspuns cei de la PDG...
Jin se scoală grăbit şi fuge spre telefon... Eu ies din urma lui... Acolo am găsit-o şi pe Irene... Era foarte îngrijorată... O cuprind şi îi zâmbesc...
Jin: domnule Diego!!?
D: Domnule Jin! V-am trimis un email şi...
Jin: L-am citit numai ce...
D: Din păcate nu există vreo urmă de crimă sau ceva... Cadavrul a fost găsit fără suflare... Par cauze naturale ale morţii... Dar nu sunt... În mâna victimei am găsit un bilet pe care era desenat cu sânge... Bănuim că e K.TH. pentru că doar el lasă asemenea bilete de adio...
Jin: Vă mulţumesc...
D: Nu! Eu vă mulţumesc mult... Nu am atins apropae deloc cadavrul... Peste câteva zile vom trimite indiciile şi corpul la investigaţie... Le vom trimite la agenţia din L.A.
Jin: Bine... La revedere! Mulţumesc mult...
Jin închode şi lasă ochii în jos... Stă câteva secunde fără să zică ceva şi apoi se uită ba la Namjoon, ba la mine, ba la Ierene...
Jin: L-aţi auzit...
Nj: Voi încerca să caut câte ceva în baza de date... E posibil să găsesc cv despre aşa zisul K.T.H.
Jin: Da... Dacă găseşti ceva mă anunţi... Sunt în biroul meu... Voi verifica în arhivă...
Nj: Sigur...
Namjoon şi Jin părăsesc încăperea...
Eu: Irene, te simţi bine?
Irene: Da, da sunt bine!
Eu: Dar YoonGi?
Irene: E ocupat... nu răspunde la telefon...
Eu: Irene... Iartă-mă că mă implic, dar îţi aduci aminte ieri la cafenea când te-a sunat YoonGi?
Irene: Da, şi?
Eu: Erai palidă... Ce s-a întâmplat... De ce ţi-a cerut bani YoonGi?
Irene: Pentru nimic...
Eu: De ce nu vrei să-mi spui?
Irene: De aceea!
Eu: Irene!
Irene: Dacă cu adevărat te interesează, Uite! Cei de la club nu vor să-l plătească pe YoonGi pentru munca de barman pe care o face noaptea... Din nefericire salariul meu nu ne ajunge la doi... Deşi sunt avocat, nu sunt în stadiul cela de profesionist ca să primesc milione...
Eu: De ce nu mi-ai zis că ai probleme financiare? Puteam să te ajut eu!
Irene: Nu! În nici un caz! Nu! Nu vreau să cerşesc bani de la alţii!
Eu: Irene! Suntem prietene! E normal să îmi cer să te ajut... Irene...
Irene: Să uităm asta! Prefă-te că nu ţi-am zis asta!
Eu: Bine! Hai în biroul meu să discutăm...
Intrăm în birou şi îi dau un ceai cald lui Irene ca să se linişteascā...
Eu: De ce nu încearcă să-şi caute ceva de lucru?
Irene: A mers la câteva agenţii pentru posturi vacante, dar nu au vrut să-l primească... După incidentul din clasa a 11-a...
Eu: Ţin minte... A fost găsit drogat în baia băieţilor...
Irene: Exact... După această întâmplare l-au dat afarā din şcoală, a fost plaaat la un spital de reabilitare şi a stat acolo 2 ani. Îl vizitam regulat, iar după ce a ieşit de acolo a încercat să revină la normal, dar nimeni nu a vrut să-l priemească. A încercat să se angajeze şi cu mare greu a reuşit să găsească slujba asta de noapte... Acum e un om normal şi bun dar nu mulţi vor sā înţeleagă asta...
Eu: Îmi pare rău... Dacă îl conving pe Jin să-i ofere aici un post?
Irene: Ai face asta pentru mine?
Eu: Măcar ceva decât nimic...
Irene: Îţi mulţumesc...
Irene mă cuprinde şi începe a lăcrima...
Eu: Cum v-aţi descurcat până acum?
Irene: Era sora lui YoonGi care ne ajuta cu banii... Era o persoană atât de bună... Ne ajuta mereu, iar acum...
Eu: Nu te descuraja... Vom găsi un loc de muncă pentru el...
Irene: Sper...
După câteva ore de muncă... Cobor jos şi îmi iau la revedere de la Fred... Ies şi pornesc spre casă... În urma mea îl aud pe YoonGi care mă strigă...
Yg: YoonMin!
Eu: YoonGi?
Yg: YoonMin... îţi mulţumesc!
Eu: Pentru ce?
Yg: Mi-a spus Irene!
Eu: A... pentru asta... Nu e nimic... Cândva m-ai ajutat şi tu pe mine... Când mi-ai împrumutat bani pentru operaţia mamei...
Yg: Oricum... Mulţumesc...
Brusc o văd pe Irene care coboară scările grăbită, ne zăreşte şi se apropie de noi...
Irene: Yoona... Ce zici să te ducem noi acasă?
Eu: Nu! Nu! Nu! Prefer să plec singură
Irene: esti sigură?
Yg: Te însoţim...
Eu: Sunt sigură...
Irene: Cum spui... Trimite-mi mesaj când ajungi...
Eu: Bine...
Mă îndepărtez de ei şi merg liniştită pe stradă. Ajung acasă, deschid uşa, intru şi încep a mă dezbrăca... Îmi scot tocurile şi urc în camera mea... Îmi iau un prosop şi plec să fac un duş. După ce ies din cabina de duş, mă îmbrac în pijama şi mă aşez pe canapea. Îmi iau nişte prăjituri şi aprind tv-ul...Îi dau mesaj lui Irene şi las telefonul la locul lui Deodată aud cum îmi bâzâie telefonul... Deschid şi...
CITEȘTI
Psycho
FanfictionDREPTURI DE AUTOR❗ Se apropie de mine uşor şi mă sărută... Avea buze moi şi calde... Vroiam să-i răspund la sărut, dar nu... Să fac acest lucru e ca şi cum m-aş arunca în faţa trenului... Dar acel lucru ciudat pe care îl avea, acea minte dementă mă...