VAGABOND||Bang Chan

2.Noul partener

-Aveți nevoie de ajutor?se auzi o voce din spatele lor.

-Uite ce frumușel e!vocea lui June se auzi imediat.

-Nu mulțumesc,dar dacă ai putea să te dai din ușă ar fi minunat.

Băiatul se dă de o parte,dar o privea pe Yoora și pur și simplu era cea care i-a atras atenția la început,dar nu conta până la urmă urmau să nu se mai vadă.

A doua zi Yoora se trezește cu o durere imensă de cap.Abia dacă putea să își țină ochii deschiși și simțea cum picioarele lui June o împingeau în stomac.Își căuta telefon și imediat ce văzu ora sări ca arsă din pat.

Își prinse părul într-o coadă și luase un tricou din dulapul lui Soo-Min apoi își chemase un taxi care să o ducă până la secție.Încerca să își amintească ce făcuse aseară,dar doar câteva frânturi îi veneau în minte.

Fugea pur și simplu pe scările din secția de poliție până când ajunge în la biroul lui Soo-Min.Când aceasta o vedea aproape că bufnise de râs.

-Ce?Puteai măcar să mă trezești știi că ar trebui să închid două cazuri și dacă îmi poți spune ce e așa de amuzant aș fi recunoscătoare.

-Yoora,ai venit în șlapi roz la lucru.

Aruncă o privire în jos și imediat ce vede începe să se panicheze.Nu puteau să o vadă așa oricum arăta de parcă a sărit de pe o stâncă.

-Teneșii tăi.

-Mersi,sunt noi.I-am luat din Mall-ul deschis de curând.îi explică Soo-Min.

-Nu la asta mă refeream!Dă-mi măcar până termin ședințele pe ziua de azi.

-În niciun caz șlapii tăi îmi dau coșmaruri.De ce nu îți iei papucii din sala de antrenament?

-Miros urât.Acum haide,nu am toată ziua la dispoziție.

Soo-Min se încruntă și începe să o înjure puțin în timp ce își desface șireturile.Yoora îi ia în picioare cât de repede poate apoi fuge spre sala de conferințe.

-Îmi cer scuze pentru întârziere.Ce am aflat despre incidentul de ieri?

-Lee Jisoo,studentă la medicină,fără cazier,e complet curată.Susține că a fost luată de pe stradă într-o seară când ieșea de la facultate.Nu știm nimic despre cine a luat-o ce sau ce legătură are cu tine Yoora.

Suzy era un dintre persoanele ei preferate.Probabil faptul că era logodnica lui Jong-Suk și o cunoștea atât de bine o făcea să aibă încredere în ea.După moartea fratelui ei cele două s-au apropiat foarte mult Suzy știind foarte bine cu ce se ocupă familia lor.

-Vă rog să faceți mai multe investigații în legătură cu incidentul de ieri,dar să fiți precauți.Orice aveți de raportat veniți mai întâi la mine nu la altcineva,iar eu aș prefera ca grupul de studenți de la facultate de poliție ce lucrează pentru câteva săptămâni să nu fie implicat în acest caz.

Își ia actele și foile de pe masă apoi îi face semn lui Suzy să o urmărească după ce ies amândouă din sală.Cele două ajung la morgă unde deși părea ciudat nimeni nu le putea auzii conversația.

-Ai aflat ceva despre ce te-am rugat să cauți?întrebă Yoora.

-Nici măcar un semn.Știu că speri la ceva și că acel glonț pe care l-ai tras a fost doar în umăr,dar nici măcar o mișcare.Și-a șters și pozele din baza de date,Jong-Suk e de negăsit.

-Am impresia că nu e așa,nu poate să fie așa.încerca să se convingă,dar îi era imposibil.Vroia să o roage mai multe lucruri,dar telefonul ei a început să sune ceea ce însemna că trebuie să plece.

*perspectivă Yoora*

Mergeam pe holurile secției puțin agitată și nervoasă din cauza faptului că Suzy nu găsise nimic,dar nu era vina ei deoarece trebuia să accept într-un final că fratele meu e mort deși sper la o minune.

Știam că telefonul sunase pentru că în fiecare zi la ora asta șeful meu avea ceva de obiectat sau vroia să scoată ceva de la mine,dar de data aceasta era diferit.Intru în biroul lui fără să mai bat la ușă de această dată ceea ce îl șochează puțin.

Pe unul dintre cele două scaune din fața mea era așezat un bărbat.Înalt și bine făcut,părea că lucrează pentru forțele speciale sau a lucrat în armată pentru mai mult timp.

-Yoora,el e Bang Chan,noul tău coleg.
Când spun coleg nu mă refer la o persoană din scaun din păcate ci la un partener pe teren.M-am gândit că în ultimul timp te-ai pus sau ai fost pusă în pericol așa că cineva ca Bang Chan ți-ar prinde bine.

-Lucrez singură,iar dumneavoastră știi bine asta.tonul vocii mele devenea din ce în ce mai serios.Îmi venea să urlu,dar trebuia să îmi păstrez cumpătul cumva.

-Într-o secție de poliție nimeni nu mai lucrează singur doar cu "oamenii din scaun" cum îi numești tu.Ai nevoie de cineva ca el,deoarece are multă experiență.

-Uite care sunt regulile mele,Bang Chan:fără băut împreună,băutul împreună se face doar cu ceilalți colegi ai tăi doar noi doi NU,probele mele sunt doar ale mele,dacă nu vreau să îți spun ceva nu o fac și dacă întreci linia poți pleca pe ușa asta exact cum ai intrat.

-Știi asta e destul de trist pentru că eu îmi amintesc clar că aseară una dintre colege tale Soo-Min de căra afară dintr-un bar.el zâmbea exact ca și mine atunci când întorc vorba unei persoane care se crede superioară mie.

Doar dădusem din cap,nu puteam să mă împotrivesc acum.Era ca și cum mă luptam contra morilor de vânt,iar acum Chan era cel mai mare obstacol pentru a ajunge la fratele meu care parcă era blocat în acea moară de vânt.

-Poți să nu te mai ți după mine?!Nu ai nimic de făcut?Cunoaște niște oameni noi,fă-ți prieteni nu o să mai ai ocazia dacă vorbești cu mine.

-Da am observat.

-Dacă nu taci jur că te plesnesc în văzul lumii.

Chan doar râdea.Era atât de relaxat ca și cum el era în control acum și eu eram subalternul lui.Telefonul meu sună pentru a doua oară în ultimele treizeci de minute,dar de data aceasta era altcineva.

-Trebuie să mergem până în Busan.