VAGABOND||Bang Chan

4.Mai aproape de adevăr

Era un telefon cu cartelă,dolari americani,nume de cod și o listă cu nume care nu îmi păreau deloc familiare.Vroiam să mă uit mai mult,dar singurul lucru pe care reușesc să îl iau e lista,înainte ca Bang Chan să mă anunțe că paramedicii au ajuns.

Cobor în sufragerie unde unul dintre ei analizează rana și îmi oferă niște calmante înainte să îmi spună că am nevoie de câteva copci.

-Rana e destul de mare și nu vrem să se inficteze.Nu știm nici măcar ce cuțit a folosit sau dacă exista ceva pe el.O să vină la spital cu noi.

-Atunci vin și eu.spune Chan care stătea în spatele meu.

-Tu rămâi aici și discuți cu departamentul de poliție din Busan despre cel pe care l-am prins.

-Yoora,deja am făcut-o și până la urmă sunt partenerul tău.Dacă șeful tău avea dreptate și chiar ești în pericol nu pot să te aperi în acest moment singură.

-Ar trebui să asculți sfatul băiatului.spune paramedicul în timp ce îmi panseaza rana.

Ajungem la ambulanță,iar înainte să plecăm am fost nevoită să dau o scurtă declarație.În drumul spre spital scot lista din buzunar și încep să o examinez cu atenție.

Îi fac o poză cât timp ceilalți nu erau atenți și i-o trimit lui Soo-Min cu un mic mesaj "Află tot ce poți despre ei".Ajungem la spital destul de repede,iar în timp ce așteaptam ca un doctor să vină pentru a-mi coase rana Chan încerca să facă o mică convenție cu mine.

-Am auzit că acum un an ai fost într-o misiune în Londra,ceva despre niște asasini și un miliardar.

-Da,a fost de rapid totul.Tu unde ai lucrat înainte să ajungi la noi?

-Am servit în armată trei ani după terminarea facultății,apoi am lucrat pentru forțele secrete 6 ani.

-Asta însemnă că ai 31 de ani?!Vai și credeam că eu sunt bătrână.Tehnic ești mai mare decât mine,dar nu se vede.

-La ce te referi?Tu câți ani ai?

-Nu sunt foarte departe de vârsta ta,dar mă mir cum nu ai căutat și asta când ai decis să îți bagi nasul în tot trecutul meu.Chan,dacă o să fim parteneri în continuare trebuie să stabilim niște limite pentru că mie nu îmi convine ca alții să dea târcoale prin trecutul meu.

Chan fusese de acord.Timpul trecea destul de greu,iar doctorul nu mai apărea.Eu stăteam întinsă pe pat,iar Chan stătea pe un scaun pe jumătate adormit.Nu răspundeam la telefon foarte des de când am plecat din casa bunicii așa că telefonul meu era plin de mesaje de la Suzy,care dupa moartea lui Jong-Suk își făcea mereu griji pentru mine.

Au mai trecut câteva ore bune înainte să pot pleca și să ne întoarcem înapoi în Seul.Chan a insistat să mă conducă acasă,dar nu știam cum să îi explic că eu nu am nici măcar un apartament.

-Chan,mă puteai lăsa la secție chiar nu e nevoie să mă duci până acasă.

-Nu te duc acasă.Am vorbit cu Soo-Min și o să stai la ea măcar în seara asta.E pentru singuranța ta nimic mai mult.Mâine dimineață vin eu să te duc la secție.

-Chan,nu voi păți nimic.Mâine ne vedem la secție,iar tu ai face bine să dormi la noapte.

Cobor din mașină imediat ce ajung în fața apartamentului lui Soo-Min apoi îmi târăsc pur și simplu după mine picioarele,deoarece oboseala își spunea cuvântul.Apăs soneria în mod repetat până când Soo-Min ajunge la ușă cu prosopul pe cap și o mască de față pe jumătate pusă.

-Intră mai repede până nu mi se usucă masca pe față.

-Ai aflat ceva despre codurile pe care ți le-am trimis astăzi?o întreb în timp ce cotrobăi prin frigider.

-Nu foarte multe,dar ce am aflat e destul de interesant.Uite!

Își trage un scaun lângă mine și își pune laptopul pe masă.Erau videoclipuri pentru videoclipuri de la camere de supraveghere,dar fețele oamenilor din filmări nu erau bine definite.

-Soo-Min,abia dacă se vede ceva pe filmările astea.

-Exact,dar dacă măresc se poate observa clar că una dinte fețe este a lui.......

-Jong-Suk?Înseamnă că toate codurile sunt defapt niște zile.

-Exact și toate sunt odată la două săptămâni în același loc.Yoora,dacă asta e ce cred eu că e Jong-Suk are probleme sau mai rău,ceva se întâmplă în secția de poliție,iar fratele tău știa acest lucru.

Acum aveam toate dovezile care mă puteau convinge că Jong-Suk trăia și nu era doar imaginația mea.Mă simțeam fericită și în același timp speriată,deoarece dacă voi avea șansa să îl văd ce voi face sau ce îi voi spune.

-Ce îți face umărul?

-Destul de bine.Eu merg să mă culc a fost o zi lungă.

Dar defapt nu am reușit să adorm toată noaptea.Puneam piesele cap la cap exact cum făceam când eram mică și rezolvam un puzzle,dar acum era mai complicat.

Chiar înainte să se facă ora șase decid să mă ridic din pat pentru că somnul nu avea să apară prea curând.Îmi torn o cană de cafea și plec din apartament destul de repede.

-Nu ai de gând să intri în mașină?din mașină se aude vocea șefului ei.

-Nu mulțumesc,prefer să merg pe jos.
Ce faceți la ora asta aici?e destul de devreme,iar programul începe abia peste două ore.

-A trebuit să ridic un colet din apropiere.Cum e să ai un partner?

-Nu e atât de rău,dar să spunem că regulile ajută.îi fac cu mâna apoi îmi continui drumul de parcă nici nu ne-am văzut.

Ajung la secție și intru în sala de box unde îl găsesc pe Bang Chan,care lovea pur și simplu cu furie în sacul de box.

-Se pare că cineva mi-a luat-o înainte astăzi.îi spun și îmi pun mănușile.

El doar se întoarce repede apoi începe să lovească sacul din nou.

-Ya!De ce nu mă bagi în seama?

-Neața.îmi spune de parcă eu eram cea care i-a greșit cu ceva.

Mă apropi repede și îl trag cu fața spre mine atât de repede încât și el rămâne șocat.Imediat pot observa cum tot ochiul lui stâng era învinețit și buza îi era spartă.