VAGABOND||Bang Chan

3.Musafirul nepoftit

-Trebuie să mergem în Busan.îi spune în timp ce îmi iau cheile de la mașină și insigna din dulap.

-Atât de devreme?Există departmente și acolo de ce nu se ocupă ei oricum drumul durează 4 ore.

-Chan,e vorba de bunica mea așa că taci,ia-ți arma și vino cu mine.

Bang Chan părea atât de confuz și sincer nici eu nu îl puteam învinui.
Afli că ai un partener ca mine și probabil îți vine câteodată să îți dai stomacul afară.

-Putem măcar să luăm ceva de mâncat pentru drum?Măcar ceva de la magazinul de la colțul străzii.

-Mâncăm la bunica mea când ajungem dacă totul merge repede.
Apropo,ce e cu tatuajul ăla al tău?
Eram atentă la drum dar tatuajul lui ieșea foarte tare în evidență.

Era pus pe antebraț și erau doar trei inițiale pe care nu le văzusem foarte bine.

-A fost o misiune și pentru a nu fi descoperit mi-am făcut un tatuaj ca al lor pe loc.Tu pe de altă parte nu ai nici un tatuaj,cazierul tău e curat,nu am găsit nimic de părinții tăi,iar fișierele despre fratele tău sunt codate.

Eram șocată.Pur și simplu îmi venea să îi pun pistolul la tâmple și să îl întreb ce vrea de la mine,dar informațiile erau la îndemna oricui atâta timp cât făcea parte din agenție.

-Ce,credeai că ești singura care poate să afle lucruri despre oameni?Yoora chiar vreau să fim parteneri,dar trebuie să colaborăm cumva.

-Nu am încredere în tine!Putem discuta despre asta altă dată încerc să îmi dau seama de ce bunica mi-a scris panicată.

-Locuiește în Busan de mult timp?

-Toată viața ei.Acum o mai vizitez eu,
iar ea încearcă să aline unele lucruri.
Spunea ceva de poliție iar eu i-am scris să nu deschidă până la urmă ce căuta poliția la casa unei bătrânici care plantează flori?!

-Plantează flori?Bang Chan părea foarte entuziasmat.Parcă dintr-o dată era altă persoană.

-Nu știu ce importanță are asta,dar în fine.Ar fi cazul să taci pentru că încep să mă enervez.

Drumul a fost destul de lung și obositor,iar Chan adormise la jumătatea lui.Ajunsem undeva la amiază când bunica era pe veranda din fața casei sale și dădea cu mătura.

Îl trezesc pe Chan și îi fac semn că am ajuns apoi îi spun să iasă afară.Atunci când bunica ne zărește rămâne atât de șocată deoarece nu se putea gândi că voi veni atât de repede.

-Aigo,gălușca mea mică a venit acasă.

-Bunico,el e Bang Chan noul meu partener sper că nu te deranjează că l-am adus.

-Oricum am făcut mai multă mâncare azi.Acum veniți înăuntru pentru că mașina de pe partea cealaltă stă acolo de când a plecat poliția de aici.

Chan se întoarce și ne face semn să intrăm.Părea destul de vigilent ca și cum știa acea mașină.Ajungem în casă,iar bunica îmi aduce un plic.

-L-au lăsat pe veranda de afară.Nu am vrut să îl deschid încă nu știam ce apare acolo.

-E ok,bunico.Chan,nu trebuie să stai la geam suntem în regulă.Vino aici!

Bunica îl trage deoparte și îi dă un pahar cu apă și prăjiturele ei faimoase în timp ce punea masa.Cei doi discutau despre de bine,iar eu m-am retras într-o altă cameră pentru a deschide plicul.

Scot toate documentele și le așez pe masă până când observ că erau înfomații despre Jong-Suk.Date,locuri și într-un final un sac în care au fost găsite urme de sânge confirmate să fie ale lui.

-Yoora,masa e pusă.mă anunță bunica.

Iau documtele și le pun sub una dintre perne.Trag câteva guri de aer și ies afară din cameră.

-Yoora,scuze că te deranjez chiar acum,dar mașina aia pare prea dubioasă.Omul care era în ea a dispărut.Chan era destul stresat.

-Chan,merg să verific etajul și tu mergi să verifici curtea din spate.Orice ar fi nu îi spune bunicii mele are probleme cu inima.

-Dragilor,se răcește mâncarea.le spune bunica.

-Eu și Chan mergem să luăm ceva de la mașină și revenim.

Îi fac semn să iasă pe ușa din spate,
iar eu urc pe scările de la etaj.Imediat ce ajung sus pot vedea urme de bocanci care duc la camera bunicii mele.

Ajung în fața ușii care era deschisă și pășesc înăuntru.Ușa se închide în urma mea și pot simți cum mi se pune un cuțit în jurul gâtului.

-Știi bunica ta pare foarte de treabă.
Acum ca să nu îți tai capul de pe umeri ce ar fi să cobori jos și să spui că nu ai văzut nimic.

Îmi venea să râd,da probabil că avea un cuțit la gâtul meu,dar poziția mâinilor și a picioarelor îl dădeau de gol.Era începător.

Îi apuc mâinile și în trag să pice cu fata pe podea.Acum probabil își dădea seama și bunica mea că ceva se întâmplă în casa ei,dar nu am fost destul de atentă pentru că cuțitul îmi tăie puțin umărul.

Chan aproape că ajunge în câteva secunde sus.Mă vede acolo și indică spre umăr,dar nu era atât de grav față de alte lucruri.

-Sunăm la polițe?întreabă el puțin confuz.

-Nu încă.De ce ești aici?îl țineam cu fața lipită de podea și cu mâinile la spate.

-Plicul acela,am nevoie de informațiile alea!Șefu zice că Jong-Suk trăiește.

Îmi scot pistolul de la spate și îl pun direct la capul lui.

-Cum îți permiți să vorbești de fratele meu?Cine te crezi?!

-Lee Jong-Suk a fost văzut acum câteva zile la ieșirea din aeroportul Incheon.Se zice că s-a reîntors pentru că vrea să îl omoare pe șefu.

-Ar fi mult mai de folos dacă am știi cine e șeful tău.

-Umbra,numele lui e Umbra.Acum te rog nu îmi zbura creierii!

-Sună la secție și spunei lui Soo-Min că avem nevoie ca trupele speciale din Busan să îl transporte pe domnul de aici până în Seul.

-Gălușcă,se răcește masa.Aigo,ce se întâmplă aici?bunica ei era complet șocată.Yoora,ai sânge pe haine!

-E în regulă trebuie doar să îmi trag sufletul.

-Am chemat și o ambulanță pentru tine.Va ajunge aici în câteva minute,
încearcă să te întinzi undeva pentru că el nu pleacă nicăieri.

-Băiatul are dreptate,nu pot pleca nicăieri,doar nu mă omorâți.

Deși nu voiam mă trag deoparte și scot dintr-un dulap un prosop pe care îl apăs pe rană.Pierdusem destul de mult sânge pentru o tăietură pe umăr,
iar Bang Chan părea destul de îngrijorat.

Stăteam în vechea noastră cameră și căutam prin sertare până aveau să vină paramedicii,iar când ajung la birou găsesc ceva ce mă lasă complet șocată.