Mi-e dor de tine, un dor nebunesc ce-mi sfărâmă și ultima fărâmă de demnitate și mă provoacă să te găsesc. M-ai obligat să-mi ucid cu nonșalanță orgoliul, doar ca să te bucuri de priveliștea lacrimilor mele amare. Au venit ploile de toamnă iubire, îți mai amintești cât de mult le doream?Lacrimile cerului ți-au luat locul de călău, arzându-mi piele și înghețând-o la fel de sălbatic ca și tine. Săruturile lor apăsate îmi trimit fiori în tot corpul slobod.
Oriunde aș privi nu pot scăpa de umbra rece a privirii tale goale, o simt ațintită asupra mea, pe fiecare gest insimnificativ pe care îl fac. Mă zbat să te izgonesc din mintea mea. Până și absența ta mă rănește. Spune-mi, măcar pe ea o iubești?
.....
Mă pierd în noaptea asta, știu că și tu te pierzi, dar în brațele alteia, pe când eu mă scufund în întunericul amintirii tale diavolești. Cu disperare încerc să rămân lucidă, dar nebunia mi-e singura alinare. Mă agit în patul gol și îți simt atingerile pe pielea goală, lăsându-mă mistuită de lipsa ta. Înnebunesc de dorul tău, apuc frustrată foarfeca și-mi tai frenetic șuvițele șatene în care obișnuiai să-ți încâlcești degetele palide.
.....
Înger răzvrătit, mă îngropi sub frunzele râncede fără ca remușcarea să-ți batjocorească acțiunile mârșave. Mă întinzi pe asfaltul rece iar umezeala îmi amorțește pielea de porțelan. Șoaptele tale păcătoase mi se imprimă în suflet, răceala ta îmi aleargă prin vene.Odată ce vei pleca, voi rămâne goală, lipsită de sens și importanță, căci tot ce gândesc și simt orbitează în jurul tău. Dependența de tine îmi provoacă cel mai nociv drog, dragostea, ce mă va duce la resemnare, uitare și pieire.
