În dimineața asta sunt mai amorțită ca niciodată. Îmi simt umerii grei, iar picioarele nu mă ajută deloc. Nu am mai ieşit din casă de câteva zile, probabil mi-ar trebui puțin aer proaspăt, dar nu e momentul potrivit să dau ochii cu cineva.
Am rămas marcată din seara balului. Nu am mai vorbit cu Sasha de atunci, iar Antony mă urăşte şi mai mult acum.
"Shout out from the bottom of my lungs
A plague on buth your houses"
Ăsta este oficial postul meu preferat de radio, dar dacă nu aş fi întreruptă tot timpul de cineva ar fi perfect..
-Ăă...ce faci aici?
-Mi-ai interzis cumva să calc pe veranda asta?
-Oh..intră.
-Avem destule de vorbit şi de clarificat, dar să începem cu asta.
Mi-a luat capul între mâinile reci şi m-a sărutat. Apăsarea buzelor ei era atât de plăcută. Nu mă aşteptam la asta.
-Motivul este...?
-Dă-mi o cafea şi hai să trecem la clarificat lucrurile.
M-a sărutat încă o dată în fugă şi s-a aşezat la masa din bucătărie cu o față de copil nerăbdător. Cât de bine era să o am lângă mine.
-Să înțeleg că nu e chiar un lucru rău pentru tine?
-Îhî.
-Şi Antony?
Zâmbetul îi pierii. Probleme.
-Păi...nu ştie unde sunt. Crede că am plecat într-o excursie cu părinții, deci dacă e ok aş putea sta la tine câteva zile.
-Adică tu l-ai mințit ca să poți să stai cu mine?
-Da.
-Deocamdată e ok. Deci ce vrei să clarificăm?
-Hm..de când eşti..aşa?
-În seara în care i-ai spus "Te iubesc." lui Antony mi-am dat seama că sunt geloasă într-un mod nefiresc.
-Ok. Ce te atrage la mine?
-Totul.
-Ce răspuns...
-Ce întrebare...
Am băut cafeaua în linişte. Abia când liniştea devenea stânjenitoare am decis să-i pun o întrebare. Răspunsul avea o oarecare greutate.
-Mă iubeşti?
-Normal, ne cunoaştem de la grădiniță.
-Nu despre asta vorbeam.
Nu a mai spus nimic. Tensiunea se instală între noi înainte să-mi primesc răspunsul.
Acum sunt vulnerabilă şi sensibilă. Schimbată total pentru Sasha. Sunt pregătită să o primesc în viața mea.
