Legământ din naștere [ BL] +18

🌹7🌹

            După ce șatenul s-a mai relaxat, urmând indicațiile lui Wangji a început să taie în mod egal legumele încercând din răsputeri să se concentreze pe ceea ce tăia ci nu pe parfumului bărbatului. Era destul de multă presiune când cel mai celebru bucătar stătea atât de aproape de el, iar în jurul său roiau ceilalți ca niște albinuțe harnice, dar și-a făcut sieși o promisiune. Aceea că nu îl va dezamăgi pe Wangji.Nu excela el în bucătărie ca un profesionist și nu avea anii de gastronomie pe care îi aveau ceilalți, dar nu avea chiar două mâini stângi atunci când intra în bucătarie.Faptul că nu reușea să prepare un ceai cum trebuie este deja partea a doua.

Wangji:- Așa...concentrează-te pe cuțit, Wei Ying.

Wuxian :- D-da Chef.

             Ușor de spus, greu de făcut. Wangji stătea foarte aproape de Wuxian pentru a vedea cum utilizează cuțitul pentru a nu se tăia iar asta îl emoționa și mai tare pe șaten. Numai când simțea parfumul brunetului avea impresia că amețește. Aroma dulce în combinație cu parfumul masculin creau o armonie ademenitoare.

Wangji:- Bravo. Sunt toate egale. Bun venit în bucătărie, Wei Ying. Sper să lucrăm bine împreună.

               Brunetul întinde mâna spre tânărul emoționat ce părea că avea să izbucnească în lacrimi. În viața sa nu mai fusese așa de emoționat, poate doar la absolvirea facultății când Jiang Cheng a renunțat la cazul la care lucra pentru a fi alături de el în acea zi specială.Să fie detectiv nu a fost în principiu slujba sa de vis, dar cum nu avea vreo șansă să fie prea curând angajat într-un restaurant, iar orașul era cuprins de crime în serie, s-a axact pe altceva. Nu poate spune că regretă faptul că lucrează ca și detectiv, și-a făcut prietenii la care nici nu spera.Nu au ei toate țiglele pe casă iar în timpul liber parcă sunt niște copii pe baterii Duracell, dar asta este ceea ce îi ține uniți.

              Șatenul prinde mâna lui Wangji și se înclină respectuos.

Wuxian :- Vă mulțumesc. Vă mulțumesc mult.

Wangji:- Gata, gata. Hai să te schimbi. Vei începe chiar de azi.

               Brunetul l-a condus la vestiare de unde a luat o tunică neagră cu câteva elemente roșii pe marginea mânecilor și la guler. Era suficient de largă cât să nu-l încurce, dar nici exagerată încât să înoate în ea.

Wangji :- Vino în bucătărie când ești gata.

                Cel mare îi lasă pe măsuță un ecuson în formă de norișor cu o coroană deasupra pe care se afla numele său, apoi părăsește încăperea. Wuxian privește câteva momente tunica zâmbind ca un adolescent îndrăgostit. Nu se aștepta vreodată să ajungă să lucreze alături de Wangji, dar din moment ce acum este angajat trebuie să se comporte ca atare și să dea tot ce are mai bun. Avea să îi mulțumească lui Sehun mai târziu că l-a convins să dea acest interviu.Dacă ar fi fost după el nu și-ar fi făcut vreodată curaj.

              Îmbracă tunica și își prinde ecusonul în piept. Era o cu totul altă imagine, total diferită de cea pe care o afișa la secție.

             Revine în bucătărie la fel de zâmbitor și puțin mai relaxat ca atunci când a pășit în restaurant.

Wangji:- Veniți aici, am să vi-l prezint pe colegul vostru. Wei Ying, ei sunt colegii tăi de azi înainte. Jin Zixuan este Sous Chef.

Zixuan:- Îmi pare bine să lucrez alături de tine.

              Zixuan îi afișează un zâmbet prietenos, iar șatenul îi returnează zâmbetul.Cu siguranță el era cel ce atrăgea cei mai mulți clienți, în special clienții de sex feminin.Îl încerca un straniu sentiment de iritare odată ce l-a văzut pe brunetul prezentat de Wangji.Nu știa de unde venea acel sentiment căci lui îi plăcea de toată lumea, dar parcă și-l imagina pe acest Zixuan având o coadă mandră de păun auriu, asta dacă exista așa ceva.A mai avut acest sentiment când l-a întâlnit pe Luhan, dar între ei s-a legat o ciudată prietenie, spera ca acest lucru să se aplice și în cazul acestui brunet.Însă după felul în care se încrunta se pare că și brunetul era încercat de același sentiment de iritare.

Wangji :- Xiao Xingchen lucrează cu noi de circa doi ani.

                 Mai că ia venit să strige în gura mare că îl cunoaște, și cum ar putea să nu o facă când Xue Yang vorbește non-stop despre el în timpul liber.Îl întâlnise de câteva ori dar nu remarcase că este un bucătar atât de iscusit încât să lucreze alături de Lan Wangji, dar cineva din relație trebuia să se ocupe și de partea de gastronomie căci Xue Yang nu excelează în acest domeniu.

Xingchen :- Îmi pare bine să te cunosc.

                 Afișează un zambet tare dulce și amabil încât îi venea tare greu să creadă că el era partea dominantă din dormitor.Dar na, cine știe ce mielușel era Xue Yang în pat.Adevărul era că brunetul avea o gura tare mare și nu se sfia să spună ce face în intimitate, ba chiar se lăuda cu asta, adesea îl vedea cu semne vineții pe gât numite de el „semne de iubire„.

Wuxian :- Îmi pare bine de cunoștință.

               Îi răspunde zâmbetului încercând să-și ascundă uimirea.Cel puțin văzuse o față pe care o cunoștea, cât de cât cei drept dar măcar nu se va mai simții de parcă a căzut din lună.

Wangji :- Ultimul este Han Sung.

Han Sung:-Sper să lucrăm bine împreună.

               Tânărul cu părul precum ciocolata cu lapte afișează un zambet pătrățos plin de inocență încât era imposibil de pus sub semnul întrebării.A mai întâlnit persoane care mimau inocență și s-a înșelat amarnic în privința lor, dar acest tânăr pur și simplu exprima inocență.

Wuxian :- Îmi pare bine să vă cunosc pe toți și sper să lucrăm bine împreună.

Xingchen:- O să ne înțelegem perfect.

             Deja începea să îi placă atmosfera din bucătărie. Nu se aștepta să fie primit așa de bine de către colegii săi, dar Wuxian reușește mereu să se facă plăcut pe unde merge. Ei, nu reușește chiar mare, dar în cea mai mare parte a timpului așa se întâmpla.

Wangji:-Prânzul se apropie cu pași repezi, așa că este timpul să ne pregătim să ne întâmpinăm clienții cum se cuvine.

—Da, Chef.

                 Au răspuns toți într-un cor, așteptând ordinele liderului despre meniul pe care urmau să-l prezinte la prânz, Wuxian fiind pregătit să ajute oriunde Wangji îl direcționa.