From Impossible to Possible

Capitol 1

- "Dessire!"

O aud pe mama strigand de jos , banuiesc ca din camera ei ori de la bucatarie. Oftez si imi dau patura jos. In timp ce impaturesc patura cu mare grija mama continua sa vorbeasca cu cineva la telefon. Nu ma grabesc pentru ca imi va fi dor sa fac acest lucru in fiecare dimineata.

- "Umm Dessire?! E prima ta zi si vei intarzia. Esti treaza?"

- "M-am trezit , mama!" Tot continua sa vorbeasca la telefon si sa tranteasca ceva pe masa ori sa se auda zgomotul frigului de afara ce ma patrunde cand cobor pe scarii. Bine inteles ca imi pregateste micul dejun si e mai emotionata decat mine. Cu fiecare pas spre baie pentru a face dus , devine mai emotionant. Dupa ce fac dus , timpul pare sa treaca repede. Am petrecut ultimii ani entuziasmata , intrebandu-ma cum va fi la facultate si invatand in fiecare weekend. Semenii mei erau mereu prin oras , imbatandu-se si stricandu-si fiecare secunda din viata pe care o puteau traii mult mai interesant. In timp ce i-au un prosop , mama continua sa ma tot strige dar eu o ignor. O inteleg ca a asteptat mult timp aceasta zi , dar am planuit ziua asta. Singurul lucru pe care mi l-as dorii ar fi o colega de camera decenta , care sa ma inteleaga si in timp sa devenim foarte apropiate. Sper sa ii placa la fel de mult cartea cat imi place si mie si sa petrecem fiecare moment din viata impreuna , dar cred ca cer prea mult?

- "Dessire? Off esti gata , a trecut mult timp?"

- "O sa fiu jos imediat ,te rog nu ai insista atat de mult."

Cand cobor jos , mama ma intampina cu un mic sarut pe frunte. E atat de simpatica si dulce.

-"Dess , te voi astepta sa iti aranjezi parul , nu ma supara sa astept cateva minute" *Spune ea grabind cuvintele sa iasa*

Niciodata nu ezita sa imi aminteasca de lucruri ca astea , apreciez faptul ca mi-a spus dar ar fi bine sa o lase mai moale , cred. Merg spre oglinda si imi prind parul intr-o coada de cal. In prima zi importanta din viata mea am decis sa port o camasa albastra si o fusta pana la genunchi fiind decenta. Sunt asa de entuziasmata pentru prima mea zi . . sper ca imi voi face prieteni noi.

Ma urc in masina mamei si pornim spre facultate. Sper ca imi vor disparea fluturii din stomac pentru ca ma simt foarte ciudat. Drumul pare foarte incomod dar pare sa treaca repede. Mama ma face sa ma opresc din gandurile mele.

- " Banuiesc ca am ajuns! Coboara Dessire " *Striga*

Cand ies din masina sunt uimita sa vad marele campus din realitate , pot sa zic ca arata ca in unele poze aratate de . . . unica mea prietena din Romania , Rebecca. Era cea mai buna prietena a mea si ne intelegeam bine dar ei bine a trebuit sa merg in Londra , Anglia ca sa invat aici si sa ne mutam impreuna cu familia. Rebecca a ramas acolo si nu am mai vorbit de o saptamana sau doua. Imi e dor de ea dar o sa o contactez cand am timp. Toate cladirile arata incredibil de marii si voluminoase. Sunt prezentii mii de oamenii care isi saruta copii inainte sa ii lase si sa plece. Imi va fi asa de dor de familia mea , dar sigur ma voi mai intalnii cu ei. Daca voi avea prieteni in putin timp o sa ma simt ca acasa. Sunt intimidata sa vad o multime de oamenii , care vin si pleaca. O femeie inalta , pe tocuri imi inmaneaza cheia de la camera si ma indrept cu ea impreuna cu mama care ma striga.

- " Dess , vreau sa iti vad camera inainte sa plec , singura mea dar unica mea fiica locuieste singura la facultate. Nu credeam ca va venii si timpul asta , dar uite ce iute a trecut. * Isi sterge ochii de lacrimile de bucurie si tristete in acelasi timp*

Cand ajung in fata camerei , bag cheia inauntru si o rasucesc in timp ce se aude un sunet zgomotos provocat de cheie fara sa imi dau seama. Mama ramane uimita sa vada camera care nu e nici mica nici mare. Sunt doua paturi si din pacate un birou dar daca ma imprietenesc cu colega de camera o sa il putem impartii. Ochii mei se indreapta fix spre mama care ramane socata. In cealalta parte a camerei se afla o fata destul de inalta pe tocuri intr-o camasa decoltata alba si cu niste pantaloni lungi negri. Fata se uita la mine si eu la ea :

- " Hei . . sunt Dessire , ma bucur sa te am ca o colega de camera. " *Soptesc cu entuziasm*

Astept raspunsul ei dar vad ca e in zadar. Nu raspunde si doar se holbaza la mine din cap pana-n picioare. Nu stiu ce e asa de dubioasa. Fata ei e alba si e machiata cu negru profund. Ochii ei sunt verzii si te poti uita inauntru dar tot nu vei descoperii intrarea sau iesirea. Mama se uita la mine cu o fata negativa iar eu dau din cap , ies afara pe hol la usa sa pot purta o conversatie cu ea.

- " E atat de ciudata fata asta , mama. Nu stiu ce e cu ea si de ce nu imi raspunde cand o salut dar sper ca totul se va rezolva in timp. Probabil e putin timida si in plus nu ne cunoastem si nu o pot critica fara sa stiu nimic despre ea. " *Chicotesc*

- " Pot sa zic ca te vei acomoda , dar nu cred ca e genul tau. Stiu ca te vei descurca si o sa faceti o balanta intre voi , fata pare oarecum de treaba si sper ca te vei imprietenii cu ea. Eu o sa plec acasa , va las pe voi ai grija de tine. Daca ai nevoie vreodata de ceva , poti apela fara griji la numarul meu sau al tatalui tau , iti vom raspunde indiferent de conditii scumpo! "

Mama ma face sa plang cu grijiile ei. Mereu e asa de emotionata , mult mai mult decat mine. SI eu sper sa ii indeplindesc visul , dar nu stiu sigur cum v-a decurge prima mea zi aici . . sper ca bine oricum. Lacrimi de fericire in cad pe fata in timp ce o imbratisez pe mama si ea pe mine , o privesc in timp ce se indeparteaza. BUN , acum raman singura. Ce o sa fac si cum o sa incerc sa port o conversatie cu fata din camera mea? Imi i-au curaj si intru inapoi. Fata sta la birou si pare ca isi face o lista dar nu sunt interesata sau curioasa despre ce. Merg spre ea cu un nod in stomac care ma tot streseaza.

- " Deci ai de gand sa ma bagi in seama? " *Spun cu ingrijorare*

- " Fato , nici nu te cunosc si tu imi zici ce sa fac si ce sa nu fac? Esti doar o colega de camera si nu te voi trata cu mare interes. Faci ce vrei atata timp cat e jumatatea ta de camera , de la prima vedere nu mi-ai placut asa ca lasa-ma dracului in pace! " *Tipa*

M-am speriat ingrozitor si nu m-am asteptat la asa ceva. Nu o sa ii zic mamei despre asa ceva pentru ca o sa se intristeze si nu vreau sa ii stric buna dispozitie. Dar nici nu o sa o mint ca m-am imprietenit cu ea si i-am aflat numele. O sa ii zic pur si simplu ca fata a fost plecata din camera. Ce dura e . . parea mai draguta.

- " Imi pare rau , nu am vrut sa sune cum ai luat-o tu. Oricum numele meu e Dessire. Numele tau . . ? *Soptesc*

- " Nu te priveste numele meu , cand vei invata sa te porti ca intr-un campus , atunci sa vi la mine draga mea. "

- " Imi pare chiar foarte rau , nu vroiam sa intelegi altceva prin felul in care am vrut sa te salut. Oricum iti faci parere proasta degeaba. Te voi lasa sa te gandesti daca vrei sau nu sa te imprietenesti cu mine si sa ducem o viata oarecum frumoasa aici la campus , impreuna mereu si sa ne intelegem reciproc. " *Spun balbaindu-ma*

Fata asta iese din scaunul de birou si se tranteste in pat cu laptop in brate. De ce e asa de respingatoare? Cred ca m-a inteles destul de gresit dar totusi . . mi-am cerut scuze nu? Sper sa se gandeasca bine inainte sa imi de-a un raspuns , pare ca e asa de suparata si nervoasa. Poate asta e motivul pentru care se poarta asa. Deja ma plictisesc , ma trantesc si eu in pat. . singuratatea isi face deja simtita prezenta si faptul ca fata e asa de nervoasa nu ma ajuta la nimic. Am o presimtire ca nu imi va simtii nimeni prezenta aici. Inainte de culcare imi i-au agenta sa imi notez cursurile care le voi urma in acest semestru si intalnirile care le voi avea in cadrul clubului literar spre care vreau sa ma alatur. Adorm cu multe alte ganduri si sper ca maine cand ma trezesc fata aceasta sa fie in camera aici si sa pot vorbii cu ea.