În noapte doar farul rotește-a lui rază
În geamul ei bate,-așteptarea-i veghează
E foarte târziu și ea e încă trează
La zbor peste nori, la îngeri visează
Așteptarea e grea iar somnul un chin
În sufletul Anei de lacrimi e plin
"Te rog sa m-aștepți! Promit c-am să vin!"
'nainte să plece-i spusese Costin.
Afară e frig și-ncepe să ningă
Ea e la fereastra și-i vine să plângă
Nu știe de unde, sau cum o s-ajungă
Căci fără Costin și-o oră e lungă.
Cu poșta de noapte-o scrisoare-a venit
E scrisa de mână, cu tuș învechit
Începe cu bine, dar sfârșește cumplit
Luptând pentru țară, Costin a murit.
Ea cade-n genunchi dar ridică privirea:
Ce-nseamnă drapelul? Ce-nseamnă oștirea?
Chiar patria ta, să-ți ofere-amagirea?
La ce bun un război, dacă moare iubirea?
