Se strâng furtuni din patru zări
Și mare e doar valuri
Iar bărcile ce stau în port
Se tot lovesc de maluri.
Ea a aflat ca-n aceea zi
A fost ultima oară
Când te-a văzut, când te-a simțit
Intrând în apă goală.
Acasă n-o să mai sosești,
N-o să te-aștepte marea
În zori, Nichita să-i șoptești,
Să-i guști pe buze sarea.
N-o să mai cauți scoici râzând,
N-o să-ți mai plimbi mâna-n nisip,
Iar mare-o să rămână doar
Cu umbra ta sculptată-n dig.
-----
Te cheamă marea înapoi
Cu lungi ecouri line,
Căci te-a iubit poate mai mult…
Poate mai mult ca mine.
