ᴀᴘᴏᴄᴀʟʏᴘꜱᴇ | knj

一

Viața mea este de rahat.

Este 5 AM și luna se îneacă încet în vederea mea periferică, la fel ca sufletul meu. Nici azi nu puteam dormi. Este normal acum; mama vine acasaă de la orice gaură de rahat la care lucrează și fără să mai arunce o privire, se duce în dormitorul ei și o închide.

Mai am o oră să merg la școală, dar aș prefera să o petrec oriunde, dar aici. Repede, îmi spală fața și mă duc în dormitorul meu pentru a mă schimba în uniforma mea și apuca geanta mea pentru a umple niște haine suplimentare. Nu mă întorc acasă în seara asta. Din nou.

Îmi las părul deschis, nu mă deranjează să-l pun într-o coadă de cal, așa cum o fac de obicei și ies din casă cu niște bani în mână. Dacă vrei să știi cum am ajuns, am furat-o de la poșeta ei.am mers într-un magazin de confort și nod la casier, rapid hapsân un bar granola pentru a limita foamea mea. Plătind pentru asta, ies și decid să merg la școală, deoarece nu am nimic de făcut.

Văd doar câțiva elevi din curte care semnalizau cât de devreme eram la școală. Am trecut pe lângă porțile principale și pe coridor, observând fiecare cameră împreună cu camera bolnavă și bucătăria școlii care îmi trec calea. Am văzut de prea multe ori în acest fel. Când voi absolvi și voi lăsa această scuză patetică a unei educații?

Deschizând dulapul meu, am chestii în geantă cu haine suplimentare și să ia niște cărți de care aș avea nevoie pentru restul zilei. De îndată ce am terminat am mers în clasa mea aproape gol și să ia un loc la locul meu obișnuit în spate, lângă fereastră.

"Sora!" aud pe cineva cum îmi strigă numele meu fericit.

Privind departe de fereastră, o văd pe colega mea Somi care sare entuziasmată în timp ce ea vine la mine că suntem prietene mult timp. Îi dau o expresie plictisită, odihnindu-mi bărbia în palmă și fără să mă deranjez să o întâmpin.

"Mulțumesc lui Dumnezeu că ești aici. Am crezut că am ajuns prea devreme și nimeni nu va fi încă aici!" Exclamă ea, în timp ce se așeza pe scaun lângă mine. 

Sincer, nu știu de ce vorbește cu mine. Din anumite motive crede că suntem prietene doar pentru că stăm una lângă alta.

"Oh my god. Nu vei crede ce a făcut Jungkook noaptea trecută..." Începe să se vrobească de iubitul ei nemernic, cunoscut și sub numele de: badboy-ul școlii.

Somi este destul de oarbă la afacerile lui Jungkook cu alte fete. Sau nu-i pasă. Eu disprețuiesc absolut tipul. Încearcă să flirteze tot timpul cu mine, dar tot ce fac este să-i dau în schimb "fata". Jungkook susține că eu sunt singura fată din clasa noastră pe care nu s-a întâlnit sau i-a futut încă ceea ce este adevărat, dar nu am nici un interes în el. De fapt, nu sunt interesat de nimeni.

Uneori cred că sunt aromantică.

Mai mulți studenți încep să se adune în și 30 minute mai târziu am auzit clopotul, suspinând în relief știind această persoană enervant lângă mine va înceta să vorbească. Surprinzător, Somi tinde să se concentreze atunci când profesorul explică lucrurile în loc să-și piardă timpul vorbind. Văd că profesorul merge și președintele clasei spunând tuturor să se ridice și să se plece.Președintele clasei este un tip rece din câte știu.El este înalt și foarte inteligent; explicând astfel poziția sa în clasă.El este, de asemenea, frumos și are gropițe pe care fiecare fată pare să le adore.Cu excepția mea, desigur.

Kim Namjoon. Numele său este la fel de obișnuit ca orice altă persoană din Coreea de Sud. Dar el este extraordinar, cu abilitățile sale lingvistice și uimitoare rap freestyle care toată lumea pare să se bucure. Din nou, în afară de mine.El împreună cu restul dintre noi stăm jos și clasa merge mai departe ca de obicei, eu petrec jumătate lecția mea doar uitându-mă afară pe fereastra și visând despre cum ar fi viața dacă am avea o apocalipsă zombie.

"....Sora"

"Sora!"

"LEE SORA" sar în sus, rupându-mă din gândurile mele pentru a vedea întreaga clasă holbându-se la mine și profesorul strigând numele meu. 

Văd studenții care șoptesc unul altuia, unii chiar șocați. Este neobișnuit pentru mine să nu acord atenție în clasă, cred că este un pic surprinzător.

"Ce?" spun dur, cu o privire rece.

"De ce nu vorbești cu un oarecare respect, domnișoară" spuse încrucișând brațele.

"Respect doar oamenii care o merită" scuip ocazional și mă aplec înapoi pe scaunul meu, ridicând o sprânceană ca și cum să o provoc.

Văd literalmente nările ei luând foc în timp ce ea merge până la ușă și deschide, arătând cu degetul afară.

"AFARĂ. Chiar acum!" spune când încearcă să arate intimidant. Nici măcar nu am făcut nimic, dar bine.

Zâmbind, mă ridic și merg încet la ușă. Toată lumea se uită șocată la mine. "Plăcerea mea,oricum mă plictisisem" vorbesc cu voce tare când ies din clasă.

Ea închise ușa de furie și îi aud pe elevi râzând înăuntru.Nu știu ce e cu mine astăzi. De obicei nu răspund profesorilor mei. Oricât de mult nu pare, sunt un student bun. Eu țin pasul cu notele și de studiu, deoarece este singura mea modalitate de a trece timp și să nu mai gândesc la lucruri deprimante. Nu mi-a plăcut să-i răspund, pentru că nici măcar nu este un profesor rău.

Cred că tocmai m-am saturat de asta. Ei bine, oricum nu regret. Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla? Detenție?Câteva minute mai târziu mă plictisesc și încep să mă plimbi de-a lungul coridorului, nu mă îngrijeam dacă trebuia să mă "țin" în afara sălii de clasă și să mă găsesc pe acoperiș. Singurul loc calmant pe care îl cunosc în această întreagă școală afurisită. Mă aplec pe balustradă și mă uit la străzile aglomerate.

Dar în curând ceva foarte suspect și înfiorător îmi prinde ochii.

- - - - - - - - - - - - - - - -

Deci, după cum promis am postat noua carte care v-a fii tradusă.De când am citit această carte am dorit din inimă să o traduc, iar această autoare minunată m-a lăsat.

Thank you so so so much xlelouche for letting me translate this book.It means a lot to me.

Sper să vă placă această carte și voi mai căuta și alte cărții cu diferite formații pe care să le traduc.Dar dacă voi aveți ideii de cărții de tradus nu ezitați să îmi trimiteți în pivat acele cărții sau lăsați comentarii aici.