ᴀᴘᴏᴄᴀʟʏᴘꜱᴇ | knj

四

Trei ore mai târziu eram încă în clasă.

Este mai ales liniștită ca toată lumea a fost adânc în gânduri, oameni îngrijorații pentru rudele lor, unii încearcă să verifice telefoanele lor și de a obține un semnal pentru a le contacta. Namjoon a luat locul din fața mea și e cu ochii în afara ferestrei pentru a vedea ce se întâmplă în afara.Minute de tăcere a mers și am început să cred că ceea ce am să fac în continuare.

Nu putem sta exact aici să putrezim și să murim pentru că sunt 100% sigură că nimeni nu va veni să ne salveze. Nu îmi păsa de ceilalți atâta timp cât am ieșit de aici vie.Era evident că nimeni nu are curajul să iasă în afara acestei clase și nimeni nu era dispus să spună nimic. E 3:27 pm, o lungă perioadă de timp de la școală a fost de peste și am început să mă îngrijorez pentru cineva foarte important pentru mine.

I-am promis bunicii mele că voi sta cu ea astăzi, mai ales că deja am decis că nu merg acasă.Asta mi-a amintit că am haine suplimentare în dulapul meu.. A trebui să trec printr-o apocalipsă cu uniforma de școală care nu este tocmai ideal. Plus cămașa mea este acoperită cu picături de sânge

Am șters sângele de pe fața mea mai devreme cu un țesut pe care mi l-a dat capul roșu vopsit. Mi-a spus că numele ei era Youngji și că îmi pare rău că nu m-a ajutat atunci când monstrul a atacat. Cred că voi începe să le numesc morții umblători(din moment ce "zombi" suna ca ceva dintr-un desen animat).Din fericire, nu mai morții umblători au atacat sala noastră de clasă.

Sunetele mârâitoare încâ mai puteau fi auzite din afară, dar nu erau la fel de rele ca înainte. Poate că s-au calmat sau poate că tocmai s-au săturat să mârâie tot timpul.Stomacul meu a mormăit liniștit și mi-am dat seama cât de foame îmi e. Asta nu va merge, nu pot sta aici și nu pot privi cum nu fac nimic.

Trebuie să-mi iau hainele, poate să găsesc ceva mâncare și să ajung cumva la casa bunicii mele pentru a vedea dacă e în regulă. Sper că ea este, halmeoni niciodată nu părăsește casa ei.Nu-mi pasă de mama mea patetic așa că, chiar dacă ea moare nu-mi va pasă cu adevărat, dar eu încă mă gândesc la ea, întrebându-se dacă ea este în regulă.

Din colțul ochiului, l-am văzut pe Yoongi dormind pe mesele din colț. El a împins 5 mese împreună și apoi s-a întins pe partea de sus a acestora pentru a crea un pat. El a folosit geanta lui ca o pernă.La fel cum am verificat geanta mea pentru a găsi unele alimente, am auzit vocea lui Somi.

"A leșinat!" spuse ea, scuturându-l pe Jungkook să vadă dacă e treaz.

M-am întors fața să mă uit la ei și am văzut că piciorul băiatului se înrăutăți. Nu va supraviețui cu toate sângerările.Taehyung s-a apropiat de el și a făcut ceva foarte ciudat.Își puse mâna lângă pieptul lui Jungkook și își apucă mamelonul - care era acoperit cu o cămașă - apoi îl răsuci.

Jungkook sări înapoi și izbucni în râs. "Tae!Mă prefăceam mort, frate! Trebuia doar să-mi distrugi acțiunea strălucită" a spus când Somi l-a lovit în piept pentru că a speriat-o.

Mi-am rotiti ochii și m-am uitat la Namjoon care făcea același lucru.

"Știu asta" Taehyung mormăi în timp ce își scutură praful imaginar de pe umăr și se îndepărtă.

Acești idioți se joacă în jurul valorii într-un moment ca ăsta. M-am enervat cu adevărat și m-am ridicat în picioare, făcând scaunul să se întoarcă și toată lumea să se uite la mine.

"Am plecat" spun când am început saămerg cât mai repede spre ușă.

"Ești nebună?!" Namjoon a spus când s-a ridicat și el si m-a blocat să merg mai departe.

Mi-am scuturat capul și mi-am trecut brațele, ridicându-mi capul ca să-l privesc de parcă l-aș fi îndrăznit să se lupte. Am avut un mic concurs cu ochii holbați până când gâtul meu a început să doară de la a privi în sus și m-am uitat departe. Doar un comentariu, are ochi frumoși.

"Mi-e foame" spun simplu și îl împing din fața mea. "Și-mi trebuie ceva din dulapul meu"

"Sora!!! Nu pleca, nu vreau să te pierd" Somi aleargă la mine și mă îmbrățișează

Mi-am ținut brațele de partea mea și am lăsat-o să mă îmbrățișeze ca o fată anime cu suspin, gemând supărată.

"Voi aduce iubitului tău un kit de prim ajutor" am spus ca să mă lase în pace.

Ea se îndepărtă și mă privi surprinsă. Un zâmbet se ridică încet pe fața ei și ea m-a îmbrățișat din nou.Ugh, la dracu'.

"Chiar vei face unnie?! Aww Sora este blândă toată lumea" exclamă și îmi rotesc ochii din nou.

"Dă-te de pe mine" am spus când am împins-o și să continui să merg la ușa care era încă blocată cu biroul profesorului. Somi nu părea să se deranjeze, în timp ce se îndepărta cu un zâmbet.

"Atunci vin cu tine" am auzit o voce profundă, familiară, de lângă mine

Înjur în minte, deoarece îi găseam pe toți prea supărați chiar acum. Era Namjoon și stătea chiar lângă mine.

"Hey frate, să aduci niște dezinfectant?" Jungkook îi spuse lui Namjoon când îmi face cu ochiul. 

Mi-am ridicat degetul mijlociu la el și m-am întors pentru a muta biroul de la drumul meu.

"Yeah sigur, Oo să-ți iau niște înghețată pe drum" Namjoon spuse, sarcasm picura din vocea lui.

Am zâmbit la comentariul său și am mutat biroul împreună.

"Here, veți avea nevoie de asta" Taehyung aruncă o bâtă de baseball pentru mine și Namjoon.

Am prins repede și am dat din cap ca un semn de mulțumire. "Hyung asigurați-te că nu rupi nimic mai mult decât este necesar" 

El a spus referindu-se la obiceiul lui Namjoon de a sparge lucruri tot timpul. Chiar mai conta?Omul își rostogoli ochii și împinse cu succes biroul din drum.

"Ești sigură de asta?" Namjoon m-a întrebat cu mâna pe clanță. Am dat din cap și mi-am strâns bâta strâns.

"Mult succes copii.Nu muriții" Somi ne-a dat un semn cu degetul mare. 

Da,sigur,voi încerca.Cu o ultimă privire la ceilalți, am tras ușa deschisă doar pentru a fi întâlnit cu ororile acestei noi lumi.