Dor de vechiul EL -înainte-

Cum a început totul

   Am auzit alarma telefonului ca prin ceață în dimineața zilei de 23 Mai. Era o dimineață însorită și plăcută de primăvară în orașul meu. Nimeni nu se gândea că așa va începe ziua în care viața mea se va schimba radical...

   M-am ridicat încetișor din pat, mi-am aranjat puțin patul și m-am dus la bucătărie să mănânc micul-dejun. Roger, tatăl meu vitreg, stătea afară pe verandă citind un ziar. Mama mi-a pregătit micul-dejun înainte ca eu să mă trezesc și înainte ca ea să plece la serviciu. 

   Era deja 8:35, iar la 8:50 autobuzul școlii trebuia să fie în fața casei mele... Mă îmbrac cu o bluză roșie, primită la aniversarea  mea de 18 ani, și niște jeanși negri uitați de mult timp în dulap. Îmi prind părul într-o coadă și îmi aplic niște fond de ten peste imperfecțiuni. Îmi iau jacheta și rucsacul și fug la autobuz...

   Ajunsă în autobuz, îl salut pe șofer și mă așez la locul meu obișnuit de lângă geam. La Școala Wemsburry nu am nicio prietenă bună, pentru că toate au rămas la Școala Kemting. Din cauza divorțului părinților mei, a trebuit să mă mut la o altă școală pentru că nu făceam față bârfelor și injuriilor aduse asupra mea.  Singura persoană cu care mă înțeleg la Wemsburry este David, prietenul meu gay care are o poveste de viață asemănătoare cu a mea. Ne înțelegem de minune, indiferent că ne plac aceeași tipi. David vine la școală cu mama sa, care este profesoară de Istorie la școala noastră. 

     Am auzit niște zvonuri despre un băiat din Londra care trebuia să vină la liceul nostru pentru un schimb de experiență, chiar în această saptămână. Nu știam foarte multe despre el, dar mi-a atras atenția faptul că era în clasa a 12a ca și mine... "Sigur va fi cu mine în clasă„ mi-am zis în sinea mea. Și uite-ne azi, cu un băiat înalt, cu ochi verzi pătrunzători și păr brunet, în fața clasei noastre prezentându-se... Îl chema Michael, dar toată lumea îi zicea Mike. Un nume potrivit pentru un băiat britanic. 

  -Bună, eu sunt Mike! Am 18 ani și vin din Londra...De abia aștept să studiez la școala voastră! a spus oarecum timid, cu un accent britanic extrem de frumos.

  Banca de lângă mine era liberă, așa că i-am făcut semn să se așeze aici. Era simpatic din cale-afară, dar acum sunt prea ocupată cu școala ca să mă pot gândi la relații și băieți. Mi-a zâmbit și și-a așezat cărțile frumos pe banca de lângă mine. 

  -Bine ai venit, Mike! Eu sunt Monica, încântată de cunoștință! s-a auzit vocea enervantă a Monicăi, fata populară pe care nimeni nu o suportă. 

  -Hey, Monica! Încântat de cunoștință... 

   Am privit-o cu dispreț și îmi venea să urlu de gelozie. În sfârșit mi-a zâmbit și mie un băiat frumos... „Oare mă va plăcea?". S-a întors către mine și mi-a întins un bilețel frumos împachetat. L-am deschis și o lacrimă a început să cadă pe obrazul meu.

„Nu știu cine ești, dar te plac al naibii de tare de când am intrat în sala de clasă. Ești o fată interesantă și bănuiesc că ai mii de povești în spatele chipului tău de cristal. Te aștept pe Strada Florilor, în seara asta la ora 7. Îmi doresc mai mult ca orice să te cunosc... Semnat, un alt misterios din Londra„

   Eram complet șocată că cineva ca el s-ar uita la o tocilară ca mine... Stau pe gânduri și hotărăsc să mă duc la această  „întâlnire". Orele se termină și fiecare  pleacă grăbit la casa lui. Pe mine mă aștepta un drum lung cu autobuzul, alături de colegii mei enervanți...