Obsession/H.HJ

10. Din rau in mai rau

Mingi (tatal vitreg al lui Blake si tatal biologic al lui Hyunjin) Pov.
-Si voiai sa te las acolo sa faca ce vrea din tine?!tip eu catre tine. Deja ai întrecut masura, Blake!
-De ce nu vrei sa intelegi?! Nu e nebun!
-De asta a incercat sa ma sugrume?!
-A facut-o ca sa ma protejeze!
-Tu cumva il iubesti pe ticnitul ala?
-Ticnitul ala e copilul tau! Si da, il iubesc, spui tu, ca mai apoi sa iesi val vartej pe usa.
Blake Pov.
Auzi la el, ticnit! Ticnit e tactu! Cum naiba sa vorbesti asa despre propriul tau copil?!
De la incidentul cu Jaehyun, m-am mutat cu Hyunjin, dar se pare ca minunatul meu tata vitreg il crede nebun!
Normal ca l-a strâns de gat, daca a dat buzna in apartamentul lui, tipand din toti rarunchii ca nu e normal la cap, ca nu trebuia sa se bage, ca sunt doar o curva si multe alte tampenii de genul.
Uite asa am ajuns sa merg acum fara tinta pe strada, fumand a 7-a tigara in 30 de minute.
Degeaba mai gandesc pozitiv, clar nu esti in toate mințile, Hyunjin.
Urli noaptea ca te vei razbuna, acum ma iei de gat si dupa doua secunde ma iubesti, nu mananci cu zilele iar apoi nu te mai dezlipesti de frigider.
Te comporți de parca ar fi vina mea ca nenorocitul ala m-a violat in seara aia, cat erai inca la munca.
Toata viata voi tine minte acei ochi lipsiti de orice sclipire, si acele cuvinte..: "O sa fac ce vreau din tine, iar Hyunjinie al tau n-o sa ma opreasca".
Daca veneai mai devreme de la munca, nu s-ar fi întâmplat.
Acum pur si simplu te comporti ca un nebun, si nu stiu cat mai rezist.
Mai bine sclava sexuala de cat sa mai stau cu tine.
Sting tigara si constat ca am ajuns in fata blocului.
Vreau, nu vreau, tot la tine ajung, mereu.
Urc scarile si intru in apartament.
Ca de obicei, luminile stinse.
Asteptam răbdătoare sa vi sa ma iei de gat, sa ma lipesti cu spatele de usa si sa-mi ceri explicatii despre unde, cat, si cu cine am fost.
Însă in loc de toate astea, am fost intampinata de o priveliște teribila:
Luminile s-au aprins, dezvaluindu-te pe tine intr-o camasa de forta, intre doi oameni in halate albe, care te țineau bine in loc.
-Ce naiba se intampla?! Dati-i drumul! Nu e nebun!tip eu, incepand sa trag de camasa de forta in incercarea de a o da jos.
-Avem un ordin care ne spune clar ca este nebun, plus acte doveditoare, si multe alte declaratii cum ca v-ar fi abuzat atat fizic cat si mental.
-Hyunjin..tu nu esti nebun. Si nu mi-ai facut nimic din toate alea..spun eu, incercand sa ii conving si pe acei oameni, cat si pe tine, ca esti perfect sanatos mintal.
-Ba nu..eu sunt nebun. Chiar tu ai spus-o..spui tu cu ochii inlacrimati.
-Hyunjinie..tu nu esti nebun, spun eu incepand sa plang, luandu-ti fata in palme si scuturandu-mi violent capul de la stanga la dreapta in semn de nu, incercand cu disperare sa-i fac pe acesti oameni sa plece si sa te elibereze din camasa aceea de forta.
-Domnisoara, va rog frumos sa va dati la o parte, spune unul din tipii cu halate albe, iar primul meu instinct e sa-i dau o palma.
-Nu va las sa-l luati de langa mine! Hyunjin nu e nebun!tip cat ma tin plamanii.
-Avem un ordin care spune clar sa-l luam pe Park Hyunjin pentru tratament!tipa celălalt la mine.
-Pe el il cheama Hwang!
-Ha..?
Nervoasă din cale afara, am adus buletinul lui Hyunjin si i l-am aruncat in fata.
Acestia l-au eliberat imediat si au plecat fara sa mai spuna ceva.
-Hyunjin..de ce nu le-ai zis nimic? Stiai si tu ca nu aveau de ce sa te ia.
-Pentru ca sunt nebun. Eu constientizez tot ce iti fac. Dar nu ma pot controla.
-Hyunjin..e ok, da? Daca voiam sa te opresti, plecam. Dar nu-mi pasa ce-mi faci daca te am langa mine.
-Blake, nu se merita. Nu se merita sa te lasi distrusa pentru mine.
-Pentru tine sunt gata si sa mor.
-Nu, nu e bine. Nu te pot tine langa mine pana nu-mi revin. E de datoria mea de frate sa te îndepărtez de mine.
"Frate." Cuvantul asta m-a durut acum mai tare ca oricand.
Eu nu-l vad ca pe un frate. Pentru mine e mai mult decat atat.
Il iubesc. Da, ca o proasta ce sunt m-am îndrăgostit de el.
Mi-a facut destul rau incat sa-l urasc zece vieti dar nu il pot urî, pentru ca il iubesc.
Il iubesc si nu mi-e frica sa admit asta.
Nu mi-e frica sa spun: Te iubesc, Hwang Hyunjin!