⚠️ATENȚIE⚠️
ACEASTĂ POVESTIRE ESTE NECORECTATĂ.
O fată pur-sânge pe nume Nicole trece în anul 3. Este o fată curajoasă și neobișnuită. Pe parcurs, Nicole se schimbă și învață să lupte pentru ceva...pentru dorințele ei.
,,-Nu am ce să fac...te iubesc...
-PERSPECTIVA LUI NICOLE- A doua zi dimineață, Sâmbăta, eram foarte obosită de la atâta plâns. Era 9:00 așa că am hotărât să mă îmbrac. Deoarece urma să m-moară B-Buckbeat, mi-am luat doar haine negre și mi-am făcut unghiile în negru.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Când am coborât jos, Hermione mi-a spus că circulă un zvon că Draco cu Parkinson s-au despărțit. M-a întrebat dacă are legătură cu mine și i-am spus că nu știu.
La ora 9:45 am ajuns la Hagrid. Ministrul, directorul, Hagrid, Lucius Malfoy și Draco Malfoy stăteau acolo. La un moment dat, Draco m-a văzut. În acel moment îmi curgeau șiroaie de lacrimi. Draco i-a spus ceva tatălui acestuia și dumnealui a dat din cap. Am alegat spre Buckbeat, dar nu înainte să fac plecăciunea, L-am îmbrățișat și i-am zis: -Buckbeat...nu eu am cerut ca astăzi să te omoare. Îți sunt prietenă și mereu o să fiu. I-am zâmbit și după am văzut că cei 5 vrăjitori au venit. -NU VREAU SĂ ÎP OMOARE NIMENI PE BUCKBEAT! DACĂ VREȚI SĂ ÎL OMORÂȚI, MAI ÎNTÂI TREBUIE SĂ TRECEȚI DE MINE. Încă aveam ghipsul din păcate, dar pe el era desenat hipogriful. -Stai liniștită domnișoară Moonlight. Se pare că ai un salvator. A spus Ministrul arătând spre Draco. L-am privit cu neîncredere, dar după am hotărât să plec. Mergeam pe hol când dintr-o dată cineva m-a trântit jos. Ultimul chip pe care îl văzusem era o înfățișare de fată...
-Perspectiva lui Draco Malfoy-
În dimineața aceasta, m-am trezit pe la ora 8. M-am îmbrăcat și după am mers în camera comună sperând că nu este nimeni. Din păcate, Parkinson, prietena mea, era acolo. Aceasta mi-a zis: - Unde pleci, Darkie? Mda...așa îmi zice. Suntem împreună de un an. După am hotărât să mă despart de ea. Chiar mă enerva. -Ne despărțim. Fără alte vorbe. Parkinson a început să plângă iar eu am plecat.
Am ajuns la Hagrid. Tatăl meu, Ministrul, directorul, Hagrid erau acolo. După am văzut-o pe Nicole plângând. După mi-am amintit ce am hotărât să fac. I-am spus tatălui meu să nu îl mai omoare pe hipogrif și acesta a zis: -Domnule Ministru. Cred că am putea să îi cruțăm viața acestui hipogrif. Am plecat spre Buckbeat, iar Nicole a început să urle către noi spunându-ne să nu îl omoare pe hipogrif. Ministrul i-a spus ce am hotărât și după i-am zâmbit. Nu cred că a avut vreun efect.
Nicole a alergat înapoi și eu am început să merg în pas alergător spre ea. Dintr-un colț, o fată a apărut și a făcut-o pe Nicole să sângereze și să își piardă cunoștința. Era chiar...
Am publicat mai devreme deoarece oana_tl ma întreba ce o să se întâmple.
