Negând realitatea, mult prea crudă pentru inimile atât de fragede ale tinerilor, Madeline Berenice, se închide în propria sa lume. Scrierile sale se învârt în jurul iubirii necondiționate, a compasiunii, cât și a sufletelor frumoase, luminoase, pline de viață, asemenea celui purtat de soldatul Liam Hoffman, a cărui trăsături sunt inspirație pentru tânără și devin aproape un tipar. Atât întâlnirea dintre cei doi în noaptea ploaioasa de noiembrie , cât și cele ce urmează, o fac pe Madeline să ia în considerare o posibilă atașare nevinovată față de el. Deși își dorește să simtă iubirea adevărată, se lasă condusă de teamă, neavând încredere în sine că ar putea iubi la cote maxime, fără ca unul dintre ei să sfârșească prin a fi rănit. Viața reală nu pare a fi o poveste, în percepția sa, și nu una cu final fericit. Însă, cunoscându-l pe el, tânăra se simte ca și cum ar face parte din una din poveștile sale, alături de cei mai frumoși ochi pe care i-a văzut vreodată. Iar poveștile sale tind întotdeauna spre un final fericit. © Toate drepturile rezervate