Din perspectiva lui Yoko
A rupt sarutul uitandu-se fix in ochii mei. Avea un zambet atat de dulce de imi creste glicemia. Si-a scos jaketa de piele si mi-a pus-o pe cap ca sa nu ma ploua. Nu am zis nimic si l-am luat in brate. Ii simteam respiratia pe ceafa mea asta facandu-ma sa am si mai multi fluturi in stomac care striga intruna ,,Fi cu el!,, (bine, m-am tacanit la faza asta).
La ora
Eu cu Sehun intram grabiti in clasa, dar o mica problema:
-De ce veniti la ora asta?
-…..
-Deci, nu spuneti nimic! La director! O spune neinteresata.
Am facut ochii mari de zici ca imi venea sa explodez. Ce? Eu? La director? Du-te ma! Nu e adevarat! Visez! Si uite ca sunt in fata usii. Sehun deschide usa si ma lasa pe mine sa intru prima.
-Ce s-a intamplat copii? Intreaba directorul.
I-am explicat ce i-am explicat si s-a ajuns la…
-Yoko, devreme ce e prima oara si plus ca esti cel mai bun elev de aici, te las sa pleci. Sehun vei fi depunctat (scaderea notei la purtare).
-Ce? Dintr-o simpla intarziere? Tipa Sehun
-Dar domnule, intervin eu, nu a fost vina lui! A fost numai a mea!
-Ce tot spui acolo? Imi sopteste Sehun.
-Cum asa? Intreaba directorul surprins
-Pai….
Gandeste Yoko, gandeste.
-Mi-am pierdut cercelul pe hol si eu i-am cerut ajutorul lui Sehun. Stiu ca nu trebuia sa il intreb ca sa nu intarzie. Imi pare foarte rau. Puteti sa ma despunctati.
-Bine, Yoko, ca sa nu te depunctez, dupa scoala, la detentie. Puteti pleca!
Dupa ce iesim din birou, culmea altul vorbaret.
-Ce a fost in capul tau? De ce ai facut asta? m-a luat Sehun de umeri.
Eu stateam complet nemiscata uitandu-ma in gol. Pana cand am facut stanga imprejur si am luat-o spre clasa. Ma tot gandeam la cuvintele pe care toti mi le spun. ,,CEL MAI BUN ELEV,, imi rasuna intruna in minte. Nu suport chestia asta. Vreau sa fiu rea, la fel ca sora mea, sa nu se ia toti handicapatii de mine. In timp ce ma tot gandeam, cineva mi-a dat o palma peste fata.
-Sehun, ce naibii ?
-Mianhae dar trebuia sa te intrerup din meditat! A spus el razand.
M-am gandit la o chestie. M-am ridicat. M-am apropiat de el, si ce credeti, i-am dat un bobarnac peste nas si am fugit pe hol.
-Oh, nu cred ca ai facut asta! *tipa Sehun alergand si el dupa mine.
In timp ce alergam, am simtit doua maini cum imi cuprind abdomenul. Era Sehun. M-a tinut strans ca eu sa nu pot sa plec, devreme ce eu incercam sa scap.
-Nu mai scapi de mine! rade Sehun.
-Aish…ma dau batuta.
Ma intoarce cu fata la el si ma intreaba:
-Ăăă..stii? Am o intrebare!
-Uimeste-ma! Lumineaza-mi mintea!
-Te plac foarte mult, chiar daca te stiu deja de cateva ore. Deci..vrei sa fi cu mine?
-Tu ce crezi? Scot limba la el.
-Ce cred eu? Hhhmm…
-Off…ma omori cu zile, copile! Si l-am sarutat.
