Din perspectiva lui Yoko
Dupa ce Hyomin mi-a inchis telefonul am fost speriata. Nu stiam ce sa fac. Doarsa sper ca tata va fi bine. Dar asta nu ajuta cu nimic.
Am vrut sa il vad pe Sehun, daca e bine, asa ca am asteptat ca lumea sa se imprastie, fiecare la locurile lor. Cand toti au plecat Sehun nu mai era. Unde o fi plecat? Alerg pe coridorul scolii, iar pe una dintre ferestre se vedea clar ca Sehun statea pe o banca din gradina.
Ma apropii de el, dandu-mi seama ca e putin nervos, putin cam mult. La un moment dat ii suna telefonul.
Inceputul conversatiei
-Eu sunt! Zice Sehun
-…….
- Da, voi fi acolo diseara! Dar fara prostii!
-……
-Nicun dar! Acum trebuie sa inchid!
Sfarsitul conversatiei
Cand Sehun a inchis, s-a ridicat! S-a intors si m-a vazut.
-Oh, hei, Yoko! Ce cauti pe aici?
Atunci el s-a dezechilibrat iar eu am incercat sa il prind, dar am cazut odata cu el. Super! Am inchis ochii, muscandu-mi buza de jos si intorcandu-mi capul intr-o parte. Cand am deschis ochii Sehun se holba la mine.
-Nu te uita asa la mine! M-am ridicat eu in fund.
-De ce? S-a ridicat si el la randul lui.
-Te uiti de parca am ceva pe fata! Stai…iti sangereaza buza!
-Oh. Nu-i nimic grav!
-Ba da! Este! Spun eu in timp ce imi scot un servetel din buzunar. Stai nemiscat! Te va durea putin! si aplic servetelul pe rana.
Am observat ca il durea chiar daca el incerca sa nu para vizibil. Fiind prea atenta la rana, nici nu mi-am dat seama ca imi zambea din 5 in 5 secunde. Si na ca trebuia sa ploua.
Dumnezeu chiar nu tine cu mine!
Ne-am ridicat indreptandu-ne spre un copac. Sehun ma tinea strans de mana pana ne-am adapostit. M-am sprijinit pe trunchiul copacului iar Sehun, la randul lui, in fata mea, cu mana. Rasufla din ce in ce mai greu.
-Nu credeam ca o sa obosesti dintr-o nimica toata. Rup eu tacerea.
-Foarte amuzant!
Si am inceput amandoi sa radem. Dupa 2 minute de ras încontinuu Sehun a inceput din nou sa se holbeze la mine. S-a apropiat usor astfel intre noi aflandu-se doar 4 cm. Si s-a sunat.
-Amm…scuze! Trebuie sa plec! Am spus asta indepartandu-l si fugind prin ploaie.
-Stai! Yoko!
Am alergat inspre intrare. De grabita ce eram, am alunecat pe pamantul moale! Mi-am inchis ochii asteptand sa fiu plina de noroi, dar…..
Din perspectiva lui Hyomin
Cand am intrat am simtit cum sangele nu mai circula prin vene. Cred ca e normal sa ti se inample asta vazandu-ti tatal pe patul de spital.
-Doctore, ce s-a intamplat? Am tipat eu.
-Intai asezati-va! Si el cine mai e?
-A venit cu mine! Lasati-l!
-Deci, stii ca tatal tau a avut dintotdeauna probleme cu inima. Iar acum…
-Acum ce?
-Este in coma!
-Ce? Ma ridic speriata.
-Calmeaza-te! A spus Tao punandu-i mana pe umar.
Imi venea sa plang. Nu vroiam sa se vada lucrul asta. Asa ca….
-Ma duc pana la baie!
Bine, cum vi se pare ? Ce credeti ca se intampla in continuare? Vreau cat mai multe pareri. Conteaza pentru mine ^^ O zii buna va doresc
Needitat
