The mystery of the darkness

Capitolul 7: Ready for the action

"Dupa ce termini antrenamentul, vreau sa ne vedem! Voi participa si eu, asa ca tot ce trebuie sa faci este sa astepti ca toata lumea sa plece si sa ma urmezi! Te astept!"

Sa fiu al naibii daca ma asteptam la asa ceva. Poate chiar vorbeste serios sau doar vrea sa ma omoare el insusi? Nu exclud nicio varianta si, cu cat stau si ma gandesc mai bine la toate posibilitatile, realizez ca sunt mai multe rele decat bune. Privesc ceasul de la incheietura,acesta indicand aproape ora 2 si jumatate. Trebuie sa ma pregatesc!

Despaturesc hainele pe care le aruncasem pe canapea si ma uit cu atentie la ele... sau, cel putin ce reusesc sa vad. Caut tivurile in speranta ca se vor continua materialele, dar fara succes. Lua imi daduse si lenjerie intima care mi se parea cam la fel de decenta ca si hainele! Ma imbrac repede, privindu-ma cu atentie, astfel incat sa pot detecta toate mijloacele prin care puteam face hainele mai lungi sau macar acceptabile... dar speranta a murit inainte de a exista! Partea de sus a corpului imi era acoperita doar de o bustiera, iar pantalonii scurti erau umpic mai jos de limita feselor. Doar ghetele negre imi placeau, dat fiind ca era obiectul vestimentar care acoperea cel mai mult.

Merg in camera si ma uit in oglinda. Nu pot spune ca aratam neapart rau, dar ma simteam goala si rusinata doar privindu-ma. Si cu prosopul de mai devreme eram mai acoperita! Pufnesc dezndajduita privindu-mi pielea maslinie. Oare pot sa imi schimb hainele?

-Lua! strig destul de plina de speranta.

-Da? imi raspunde computerul iesind din perete.

-Am nevoie de o pereche de colanti! spun incercand sa nu intind prea mult coarda.

-Dar acesta este echipamentul pe care trebuie sa il porti. Te ajuta si iti face miscarile mai comode, ma informeaza aparatura sofisticata.

-O sa ma descurc mai bine cu niste colanti, te asigur! ii spun ferm si hotarat, iar in secunda urmatoare, trapa se deschide si alerg entuziasmata spre ea, luand bucata de material usor elastic.

Nu apuc sa ii multumesc Luanei ca intra imapoi in perete, iar eu zburd pana in sufragerie, schimbandu-ma in graba. Perechea de eggeri mi se mulau pe picior. Sunt albastri si au cateva dungi negre, iesite in relief, pe marginea fiecarei coapse. Arata mult mai bine si ma simt mai in largul meu.

"Perfect!" imi spun exact cand usa apartamentului se deschide, Liam intrand elegant pe ea.

-Deci am ratat sansa de a te vedea in pantaloni scurti! spune mimand o fata suparata, dar apoi izbucnind intr-un ras copios.

-Auzi, tu nu cumva ai prietena? il intreb ridicand o sparnceana. Vezi ca te spun! completez cu un ton amenintator, iar muschi fetei mi se contracta puternic, incercand sa-mi estompeze zambetul.

-Gata, sefa! spune ridicand ambele brate in sus in semn ca se preda.

Imi unesc palmele, impreunandu-mi degetele, cu degetele aratatoare si mijlocii intinse.

-Puff! strig leganandu-mi bratul ca si cum o arma tocmai se declansase. Esti mort! adaug zambind.

-Iar tu esti nemiloasa! O sa vorbesc cu Harry sa nu te lase prea mult cu pistoalele! spune privindu-ma in continuare amuzat.

Harry... cuvantul care a reusit sa imi puna un nod in gat si sa imi opreasca zambetul. Simt cum un fior mi se plimba prin corp, inghetandu-ma. Inspir adanc si ma calmez, incercand sa imi eliberez mintea atat de incarcata! Palmele incep sa imi transpire, iar temepratura din camera parea ca este mult prea mare.

Inspir adanc. Pana si aerul este sufocant.

-Esti ok? ma intreaba Liam serios.

-Da, sunt doar emotionata! mint pe jumatate, nevrand sa fac nicio dezvaluire legata de "invitatia" lui Harry.