-Ariana, iesi! striga cu putere vocea din spatele ei.
Fata se intoarce speriata si privesc si eu spre sursa temerii sale.
Este un baiat inalt, cu ochi caprui, acum foarte intunecati; are parul castaniu, dat pe spate cu putin gel, dar o suvita rebela, putin arcuita ii atingea spranceana dreapta, brazdandu-i fruntea. Este imbracat cu o pereche de blugi negri si un tricou alb, iar in picioare purta o pereche de tenesi negri... e Zayn!
-Domnule Zayn... incearca fata sa articuleze, dar nu poate mai mult de atat!
-Am zis sa iesi, acum! Daca iti mai spun odata, o sa iesi de tot din lpcul asta, clar? se rasteste la ea, o umbra intunecata acoperindu-i fata, avand o dunga adanca intre sprancene.
In bucatarie se lasese o liniste apasatoare, teribila care ma speria si mai tare. Ariana suspina in sec, indreptandu-se spre usa si trecand cu frica de Zayn, care o urmarea atent si dur cu privirea, pana ce alergatul si palnsul fetei nu se mai auzeau de pe hol.
-Care e numele tau? Esti noua? ma intreaba venind spre mine.
Nu mai era atat de nervos, dar chiar si atunci cand il simteam ca se uita la mine, un fior inghetat ma strapungea prin tot corpul.
-Domnule, eu... imi pare rau ca am provocat cearta, nu am vrut sa se ajunga aici, nu stiam... spun cu greu, lasandu-mi capul in jos.
Din nou, nu se mai auzea nicoun cuvant, nicio suflare, nicio musca, doar pasii apasati ai lui Zayn, care se apropia treptat de mine.
-Da, bine, asta intelesesem fata sa imi spui, eu te-am intrebat altceva! spune, acum zarindu-i varful papucului pe podea, locul din care nu reuseam sa imi ridic privirea.
-Da, sunt noua, numele meu e Mira! Va rog sa ma iertati, daca ma lasati, pot pleca! spun cu glasul ragusit si usor tremurat.
-De la ce a inceput cearta? Am ajuns doar cand ti-a dat palma! spune si dintr-odata simt durerea usturatoare de pe obraz, atunci cand palma lui il mangaie usor.
-Am... am refuzat sa o salut! spun, realizand cat de tampit a putut sa sune asta!
Zayn a inceput sa rada, dar in continuare tinandu-si degetul mare peste umflatura de pe obrazul meu. Imi ridic privirea uimita de atitudinea sa care imi era imposibil sa o inteleg in acest moment. Cand zambea fata ii era luminoasa, radianta, iar dantura perfecta iesea in evidenta, straluncind. Parea mai copilaros, mai normal, mai putin dur, fata de cum arata cand l-am vazut cand a intrat, acum parea mai tanar cu vreo 5 ani.
Nu stiu ce sa fac... situatia pare ca nu este atat de rea, iar eu nu sunt dispusa in niciun fel sa o stric. Ma simteam ca naiba, eram eu si cu el in mijlocul bucatariei, el avand mana pe obrazul meu, fiind atat de aproape de mine si erau atintite o multime de priviri asupra noastra. Ma dau in spate usor timida dupa ce el se opreste si ma priveste adanc in ochi. Urasc sa fiu aproape de o alta persoana in afara de Harry. Stiu ca ai de el imi era frica inainte, dar Zayn ma face sa vreau sa intru in pamant, pare mult prea imprevizibil si inspaimantator.
-Trebuie sa te dai cu o alifie sa iti treaca... spune-i oricarui gardian pe care il gasesti ca ai nevoie de ceva pentru rana de pe fata si el te va ajuta, spune luandu-si palma de pe fata mea, facandu-ma sa ma simt oarecum eliberata.
-Multumesc domnule Zayn! spun trecand pe langa el si iesind rapid pe usa.
Rasuflu usurata cand ma vad singura pe hol, unde nu era nimeni si ninic care sa ma faca sa ma simt intimidata sau... ciudat in general. Urc scarile in graba, si exact cand eram pe punctul de a constata ca misiunea mea de a nu fi vazuta de cineva era pe punctul de a fi dusa la bun sfarsit, usa mare din capatul holului se deschide, exact acnd eu eram lanaga a mea si Harry vine destul de vesel spre mine.
CITEȘTI
The mystery of the darkness
Fiksi PenggemarSecretele provoacă distrugeri Distrugerile lasă în urma victime Victimele declanșează suferință Suferința trezește ura Ura te motivează Motivarea te face mai puternic Puterea cere riscuri Riscurile te pot face să ai regrete... Însa regretele apar do...
