Imi lasa corpul usor pe patul moale, iar eu scot un geamat infundat, vrand ca actoria asta sa dea roade pentru ca mai rau de-atat ar fi fost sa isi dea seama ca m-am prefacut.
-Hei, esti ok? ma intreaba, moment in care dau aprobator din cap si deschid ochii.
Sta pe marginea patului, la picioarele mele, uitandu-se de sus la mine si realizez ca sunt o prada mult prea usoara. Ma rotesc de langa el, coborand din pat inainte sa poata face ceva. Cobor treptele si il aud cum vine in urma mea. Ma opresc in fata treptelor si ma intorc spre Inger, acun fiind la cativa centimetri de mine.
-Ce ai patit? ma intreaba, iar aerul fierbinte dintre buzele sale se izbeste de fruntea mea.
Un fior puternic m-a cuprins, iar genunchii mi-i tineam cu greu sa nu tremure.
-Nimic, eu... scuze! spun, astea fiind singurele cuvinte care imi puteau iesi pe buze.
-De ce esti asa emotionata, Mira? intreaba, iar cand mi-am auzit numele era sa lesin de-a binelea de data asta. Stai calma, nu iti fac nimic! adauga, prinzandu-mi delicat incheieturile.
Ma uit spre mainile noastre si aveam senzatia ca iese fum de sub stransoarea sa usoara. Nu indraznesc sa mai ridic privirea de frica... dar habar nu am de ce imi era frica! La naiba, este doar un tip la urma urmei, un tip caruia eu m-am vandut, iar cu cat el se simte mai bine in preajma mea, cu atat voi putea sta mai mult aici si voi afla mai multe, plus ca nu indraznesc sa ma plang de conditiile care mi s-au oferit, iar tot ce trebuie sa fac este sa ii satisfac dorintele.
"Hai, Mira, ce naiba, aduna-te!" imi urla o voce interioara facandu-ma sa ma dezmeticesc.
Imi trag incheieturile din palma sa, dar apoi imi impleticesc degetele cu ale sale, realizand ca abea ii puteam cuprinde palmele. Pe antebrate era plin de tatuaje, dar chiar si asa muschii ii erau iesiti in relief.
-Sunt ok, scuze! spun cu ceva mai mult tupeu, ridicandu-mi capul pentru a putea lega contactul vizual.
Imi zambeste usor, aprpiindu-se si mai mult de mine, corpurile noastre fiind aproape lipite. Isi lasa usor capul in jos, iar frica pune din nou stapanire pe corpul meu. Ochii sai sunt pe ai mei, iar apropierea ma facea sa am o stare permanenta de incordare. Imi dau cu cativa centimetri capul in spate, incercand sa incetinesc ceea ce va urma.
Buzele noastre sunt la 3 centimetrii departare, iar eu imi inchid stans ochii, incetand sa mai respir.
Am scos un mic icnet cand buzele sale s-au presat delicat de coltul gurii mele, imprastiindu-mi caldura in tot corpul. Se desprinde de mine, zambind amuzat.
-Odihneste-te, ne vedem maine! Hei, nu grabesc lucrurile daca nu vrei asta, ok? ma intreaba apropiindu-si usor buzele de urechea mea.
Da sa se desprinda de mine, dar imi adun forta si imi inclestez degetele peste palma lui. Se uita miarat spre mainile noastre, apoi la mine.
-Multumesc, domnule! spun si ma ridic pe varfuri, lipindu-mi buzele de obrazul sau.
Ma desprind de el si zambesc timida, apoi imi las privirea in jos, rusinata.
Simt degetele sale sub barbia mea, punand putinna presiune pentru a ma obliga sa ma uit in ochii lui verzi, patrunzatori.
-Harry... imi spui Harry, bine? ma intreaba cu vocea putin ragusita, iar eu dau aprobator din cap. Ne vedem maine! adauga, aruncandu-mi o ultima privire, apoi se intoarce si pleaca.
Cand aud usa apartamnetului inchizandu-se rasuflu usurata, lasandu-ma sa cad in genunchi.
-Ce naiba a fost asta? spun cu voce tare, vrand sa imi aud vocea.
CITEȘTI
The mystery of the darkness
FanficSecretele provoacă distrugeri Distrugerile lasă în urma victime Victimele declanșează suferință Suferința trezește ura Ura te motivează Motivarea te face mai puternic Puterea cere riscuri Riscurile te pot face să ai regrete... Însa regretele apar do...
