Eu şi Taehyung am decis să nu prelungim problema de ieri.
Dar inca.
Taehyung îmi datorează o explicație.Am simtit că mai există ceva de care se tinea, am simțit rana în el, absența pregătirii şi, de asemenea,frica.
Incercăm să trăim zilnic ca de obicei la o lună după aceea. M-am întors să locuiesc cu Taehyung, desfăşurând
activități ca de obicei.
Peste două săptămâni voi absolvi, vreau să vină Taehyung în acea zi. I-am spus si doctorului Ae despre asta pentru ca să vină și ea, dar ea mi-a răspuns vinovat. Incă nu-şi putea părăsi misiunea. Aşadar, singura mea speranță este Taehyung și poate
familia mea extinsă ca mătuşa și unchiul meu, sau poate unii dintre verii mei.
Azi m-am trezit mai devreme pentru a merge la un târg de locuri de muncă cu Seulgi. Aş putea începe să caut ceva de lucru pentru a-mi completa activitățile după terminarea facultății, nu i-am spus asta lui Taehyung, data
trecută cand am facut-o Taehyung mi-a cerut să continui şcoala în loc să
lucrez. O să-mi plătească masteratul, dar cred că m-am săturat să mă întorc la viața de facultate.
Vreau să experimentez o lume nouă sau cel puțin vreau să am o viată aglomerată care să beneficieze si pe
ceilalți. Recent, am căutat şi organizații împotriva cancerului de sân, sunt foarte interesata să mă alätur, pare distractiv să împărtăşesc si cu alte persoana care se confrunta cu aceleasi probleme ca si mine. Doctorul Ae ar fi fericita dacă i-aş spune despre asta.
***
Tocmai am terminat de pregătit masa,
invăț a găti de la Seulgi în ultimele săptămâni, aşa că încep să pot pregăti puțină varietate de alimente, în special pentru micul dejun.
M-am uitat la ceas şi m-am incruntat, pentru cā este opt şi jumătate dimineața, dar Taehyung inca nu s-a imbracat. S-ar putea să întârzie la
serviciu.M-am dus apoi în cameră să-l chem, dar am fost chiar surprins de ceea ce am văzut. L-am văzut pe Taehyung care încă dormea adânc, înfăşurat într-o pătură groasă.
- Oppa, am crezut că ai făcut un duş mai devreme?Taehyung nu mi-a răspuns, doar a murmurat incoerent în
timp ce era încă cu ochii închişi şi apoi a apăsat pătura.
Mâna mea i-a apucat imediat capul şi gâtul pentru a-i măsura temperatura corpului. Ochii mi s-au
mărit când am simțit cäldura intensă...
Taehyung este bolnav.
- Doamne, eşti atât de fierbinte, am spus panicată.
M-am întins imediat pentru a-i şterge fruntea, i-am periat părul, observând că şi Taehyung începe să transpire
atât de tare.
Taehyung deschise puțin ochii, acum fața lui palidă începu să pară treaza.
- Mi-e frig, mormăi el din nou, corpul
începând să tremure.
- O sun pe doctorul Ae, am spus, pregătindu-mă să ridic telefonul mobil. Dar, Taehyung m-a luat de brat.
- Nu, nu se va concentra mai târziu asupra muncii sale, spune Taehyung cu vocea lui răguşită.
Eram atât de confuza cu privire la ce să fac eu, încât nu am avut niciodată o experientă reală de îngrijire a
persoanelor bolnave. Când sunt bolnav, trebuie să fiu îngrijita şi de mătuşa mea.
- Atunci să mergem la doctor, OK? L-am întrebat pe Taehyung. Ah, rahat, de ce sunt o persoană atât de
stângace.
L-am văzut pe Taehyung clătinând slab din cap. În schimb, bărbatul mi-a apucat una dintre mâini suficient de
reci încât să o lipească de obraz.
- Tocmai am avut febră normală şi poate un pic de durere în gât, a spus
el zâmbind, fie că râdea de panica mea excesivă, fie că încerca să mă seducă.Mi-am muşcat buza de jos.
- Atunci avem nevoie de medicamente. Dar, nu ştiu medicamentul, am spus
foarte sincer.
Cumva Taehyung chiar a râs. In această stare bolnavă.
- Oppa!
Eu care eram îngrijorata m-am enervat. Taehyung încă chicoti încet, apoi bărbatul încercă să se ridice singur. O mică grimasă, pentru că poate a simtit durere pe toate articulațiile, de obicei ca oamenii care au febră , din câte
ştiu. L-am ajutat să se ridice în poziție aşezată.
Dar imediat in minutele urmatoare Taehyung mi-a mangaiat o parte a capului.
- Ai pregătit micul dejun? a întrebat totuşi cu ochii ingustați, părul neîngrijit, fața palidă.Din păcate, încă arată foarte frumos şi sexy.Am dat din cap.
- Tocmai am terminat de pus pe
masă.
- Bine, adu doar aici. După aceea, ia cutia de medicamente care se află în al doilea dulap mic lângă borcan. Doar
adu cutia aici, voi alege eu, a spus el încet ca și cum cere ajutor cu o zeiță.
- Huh? Ce este?spun imediat cand observ expresia brusca a lui.
- Vreau sa te sarut, nu pot, pentru că sunt bolnav. Te vei inbolnavi si tu dupa.
Imediat mi s-au încălzit obrajii, nu am mai vorbit, m-am ridicat imediat și am ieşit repede din cameră.
La naiba Taehyung.
Chiar şi când era bolnav, era încă expert în flirt.
***
Am fost obligat să-mi anulez promisiunea cu Seulgi și să rămân acasă. Taehyung este bolnav şi nu-l pot părăsi. Este prea obosit, continuă să lucreze fără să măsoare timpul.
Chiar în această după-amiază, după ce a terminat de luat medicamentul și căldura a început să scadă, Taehyung
a intenționat chiar să meargă la birou pentru că a spus că a avut loc o întâlnire importantă.
In seara asta tocmai am terminat de spălat vasele. Chiar când îmi uscam mâinile de şervetel, mi-a sunat
telefonul mobil care era pe masa.
Există un mesaj primit.
M-am încruntat pentru că nu am recunoscut numărul.Dar, din curiozitate, am deschis mesajul.
Iti lipsesc părinți?
Nu ştiu exact la ce mă gândeam când am primit acest mesaj. Uimita? Nu chiar. Ar putea fi de la cineva pe care
Il cunosc. Varul meu? Unchiul? Mătuşa? Sau pe oricine care probabil nu am salvat numărul. Dar, dacă ar fi ei, de ce ai întreba asta direct?De asemenea, am tastat un răspuns.
Imi pare rău, cine esti?
Nu a trebuit să aştept mult, pentru următoarele cinci secunde, telefonul meu a sunat din nou.
Oameni buni care te vor aduce împreună cu pårinții täi.
De data aceasta am fost doar surprins. Aproape că am scapat propriul telefon mobil în timp ce îl citeam, dar
am încercat să mă calmez. In cel mai scurt timp am inspirat adânc.
Am ales să opresc telefonul mobil după ce am blocat numărul.
Mi-a amintit că am avut o teroare similară exact la două săptămâni după ce a apărut vestea disparitiei fara urma a mamei.
