In primul rand vreau sa imi cer iertare ca nu am mai postat din aprilie. Imaginatia si ideile chiar m-au lasat in aceasta perioada, dar acum au revenit si sunt plina de forte noi. Sper sa va placa cartea in continuare. Multumesc tuturor!
Vreau sa anunt ca Kang Taehyung va trece in numele Kang Minjun, e acelasi personaj doar numele se schimba.
Capitolul 10
Minjun m-a dus la Jeongseon.Un loc care este sinonim cu munții cu o înăltime de peste o mie de metri. Este prima dată când merg într-un loc retras ca Jeongseon. Am auzit că acest loc are un stereotip că cei care vin aici vor plânge în mare parte și pleacă şi ei din acest loc în lacrimi.
De cate ori un regent este repartizat in această zonă, ei vor plânge pentru că acest loc este atât de îndepărtat. Cu toate acestea, după o lungă perioadă de timp în functie, se îndragostesc de el şi când mandatul lor se termină şi trebuie să părăsească acest loc, plâng şi nu vreau să plec. Minjun mi-a explicat asta exact când am ajuns la hanul care sta direct spre şirul de dealuri înalte de afară.
L-am văzut încă stând cu fața la fereastră, am ajuns după-amiaza şi ceața era destul de grea, dar arsta frumos de la fereastra mare din această cameră.
Şi am plâns şi eu când am ajuns, pentru că maşinile nu pot merge până aici. Mi-am încrucişat brațele de nervi, aducându-mi în discuție cât de obosite îmi erau picioarele când a trebuit să merg aproximativ cinci kilometri pentru a ajunge în acest loc. Nu este o chestiune de distanta parcursa, problema este ca terenul este in sus si destul de extrem.
Chiar dacă mai jos sunt și alte hanuri, dar din anumite motive Minjun l-a ales pe cel situat cel mai sus. Minjun oftă, după ce trase perdeaua ferestrei. S-a întors, astfel încât să-i pot vedea clar aspectul actual. Nu pot să cred că împlineşte treizeci de ani în orice moment, pentru că
jacheta aia puma și blugi negri îl fac să arate ca un idol nou debutat.
Minjun şi-a periat partea din față a părului astfel încât să-i fie vizibilă fruntea, și-a umezit buzele în timp ce s-a apropiat de mine care încă stăteam lângă pat. Purtam amândoi
jachete, asortate cu o eşarfă.
Când a ajuns în fața mea, Minjun mi-a prins obrajii cu ambele mâini.
- Ti-am spus deja. Am ales in mod deliberat un loc departe, ca sa nu poti fugi, a soptit el, tachinand sau amenintat.
Practic, vreau doar să ştiu adevărul, despre viata sa, adevarul ascuns undeva in interiorul acestui trup barbatesc din aceasta incapere.
- Deci, când îmi vei spune Oppa ? cer cu nerăbdare.
El a zâmbit slab, chiar şi fară să mă sărute pe frunte. Si-a lipit vârfurile buzelor sale de frunte mea.Doamne, el chiar ştie slăbiciunea mea.
-Fă mai întâi un duş, îți spun în seara asta. Și-a îndepărtat fata şi mi-a frecat zona obrazului care probabil era roşie pånā acum.
Am încercat să-mi trag răsuflarea, Jimin avea dreptate, poate că mai întâi trebuie să fac un duş şi să mă calmez. Poate că toate acestea pot fi discutate și după cină. Minjun este o figură matură căreia îi place să vorbească despre lucruri calm. Pentru că cred că nu este un secret, deci Minjun este supărat şi într-o stare de nelinişte, va putea spune lucruri neaşteptate, ca atunci când m-a dat afară din casă. Oh, la naiba.
- Bine, voi face mai întâi un duş.
Apoi m-am dat înapoi de el intenționând să fac un duş imediat, dar el m-a prins de brat, trăgându-mă înapoi în brațele lui.
