Until you

15

Felix își deschise ochii văzând că Alex nu mai este lângă el, gândindu-se că și acesta l-a abandonat, neavând însă nicio reacție, fiind obișnuit cu abandonul. Însă acest gând fu omorât când pe ușă intră Alex. Cei 2 se priveau unul pe celălalt, Felix începând să lăcrimeze. Gol fiind, vru să plece spre el, însă acesta căzu jos din cauza durerii fizice venită de la evenimentele din seara precedentă. Alex alergă spre el, întrebându-l dacă e bine
-Da, sunt ok, doar că o ai tu cam mare.
Cei 2 începură să râdă.
Alex îl ridică pe Felix punându-l pe pat, ajutându-l să se îmabrace.
-Crezi că poți să mergi până jos?
-O să încerc...

Felix reuși să ajungă jos, însă cu ajutorul lui Alex. Acolo, Ian și David pregăteau micul dejun.
-'Neața! exclamă Ian
-'Neața! îi replică Felix
Ian se uită la cei 2 și îi dădu un ghiont lui David, care își îndreptă privirea spre ei.
-Deci... sunteți un... știți voi...
Alex se uită spre Felix, cei 2 începând aă râdă
-Da, suntem! afirmă Alex hotărât.
-Păi la cât v-ați futut aseară.... se "plânse" Ian, făncându-i pe cei 2 să roșească
-Ian! se răsti David în șoaptă
-Ce? Zic vreo minciună?
-Dar și noi am făcut-o...
-Taci!
-Vezi cum e? se răsti David
-Și tu cu cine ești împreună?
-Cu tine, dar asta nu înseamnă că nu pot să le iau și lor partea!

Cei 2 mai aveau puțin și chiar se certau, dacă Felix nu începea să țipe:
-Termina-ți amândoi! Vreau să am măcar o zi fără țipete! Acum treceți aici și hai să mâncăm!
Cei 2, chiar și Alex rămăseseră muți și se așezară la masă.

-Și, ce planuri aveți pentru azi? rupse Ian tăcerea
-Ce crezi? O să mă duc la poliție pentru a depune plângere împotriva tatălui lui. spuse Alex hotărât.
Felix se uită spre el.
-Ce? Doar nu crezi că o să-l las liber după ce ți-a făcut.
-Da, dar...
-Dar? Dar ce? Vrei să-l lași în libertate? Și dacă îl lăsăm crezi că o să-ți dea pace? De unde știi că acum nu te caută?
-D-dar...
-Niciun dar! Trebuie să îl băgăm la închisoare! Și repede!
-Dar...
-AM SPUS "NICIUN DAR"! exclamă Alex după care dă cu pumnul în masă.
Felix tresări, se ridică de la masă și fugi în cameră, încuind-o. Alex se uită spre ceilalți.
-Am făcut ceva greșit?
-Nu știu, "aseară mi-ai zis că tac-tu te violează de când a murit maică-ta și o să te oblig să spui poliției, poate ajungi și pe la TV și toată lumea o să știe", tu ce crezi?
-Da, dar... vreau să-l ajut.
-Păi ajută-l cu ajutorul său.
Alex și David se uitară confuzi spre Ian.
-Adică să fie și el de acord, să coopereze, este decizia lui, viața lui și trecutul lui până la urmă.
Alex se uită la David.
-Are dreptate... l-ai luat prea tare. Abia ți-a spus aseară... și a spus-o din cauza ăleia, nu că a vrut. Până atunci, doar Ian știa, e ca și cum i-ai spune cuiva că ești gay, sau că ai dat peste un animal cu mașina. Ia-l încet.
Alex se ridică de la masă și plecă spre cameră.
-Felix, poți să deschizi?
Alex nu primi niciun răspuns
-Te rog... îmi pare rău! Vreau să te ajut, nu m-am gândit că poate îți e greu, spune Alex în timp ce începe să plângă, poți te rog să deschizi?

Pentru câteva secunde, Alex nu primi niciun răspuns, dar într-un final Felix a deschis ușa. Alex, care plângea, îi văzu fața înlăcrimată a lui Felix. Acesta intră în cameră și închise ușa, după care îl luă pe Felix în brațe.
-Îmi pare rău pentru ce am făcut... dar vreau să te ajut, să știu că ești fericit și în siguranță.
Felix își scoase capul din strâmtoarea lui Alex.
-Știu, dar... mi-e cam greu, de-abia am putut să-ți spun ție, pe care te cunosc, dar unui polițist? Și o să mă creadă măcar? Și dacă da, și totul o să meargă bine, eu ce fac după, unde o să stau? Ce se va întâmpla după?
-Cred că aia a fost o întrebare fără rost. O să stai cu mine, începând din seara asta chiar. N-o să mai pui un picior pe strada aia cât ăla e acolo. O să am grijă de tine, vei fi "soția" mea.
Felix roși. Nu avusese parte de un așa lucru.
-Dar tu nu stai cu părinții?
-Așa-și?
-Păi eu, băiat, mă mut la ei în casă, nici măcar nu mă cunosc.
-Asta nu contează. Or să înțeleagă, mai ales mama care are o afacere ce se ocupă cu chestii de genul.
-Da, dar sunt un străin, de ce m-ar ajuta?
-Cei pe care îi ajută nici măcar nu au întâlnit-o, ea doar donează. Tu nu o să fii un străin ca și ei, și pe lângă asta, ești iubitul fiului lor. Vor înțelege.
Felix roși și mai tare și își lăsă privirea în pământ.
-Ce?
-Nu știu, parcă sună ciudat "iubit", n-am mai avut așa ceva, și nimeni nu mi-a mai spus asta.
Alex îl îmbrățișă.
-Ești iubitul meu și vom trece împreună prin asta.
Alex îl sărută pe nas.
-Acum hai să mergem la mall.
-De ce?
-Trebuie să-i întâlnim pe ai mei?
-Deja?
-Da, ți-am spus. Diseară te muți la mine.
-Dar n-am haine... cum să merg acolo fără haine?
-Iei niște haine de la Ian până la mall. De acolo îți iei haine noi.
-Bine fie...
Alex zâmbi la vederea feței bosumflate a lui Felix. Îi luă capul între palme și-i pupă fruntea.