Until you

7

Felix fu trezit de lipsa de aer. Nu putea respira, ceva îi bloca căile respiratorii, lucru ce l-a făcut să-și tragă capul înapoi, însă capul său era blocat de o mână. În disperarea sa după aer, a reușit să se elibereze din "îmbrățișarea" lui Alex, care, pe un glas somnoros îi spuse:
-Mai dormi! Dormeai frumos.
-Păi dacă aș avea aer aș face-o! spuse Felix roșind la "complimentul" făcut de cel mare.
-A, te țineam prea strâns? Scuze, nu am observat - își ceru acesta scuze, după care închise iar ochii
-Totuși, ce faci? întrebă Felix rușinat.
Alex își dădu ochii peste cap, după care se ridică în fund, s-a zis cu somnul său.
-Te zvârcoleai în somn, te-am îmbrățișat și te-ai calmat. spuse el simplu
-Ah.... mersi..., se rușină cel mic.
-Cu plăcere, Alex zâmbi, îi luă capul celui mic între mâini și îi pupă fruntea.
Felix vru să se retragă, însă cedă.

Buna dispoziție fu întreruptă de tatăl lui Felix, care dădu buzna în salon și îl apucă pe acesta de păr.
-Ce ai făcu mă nenorocitule iar?! Nu te-ai săturat să îmi cauzezi numai probleme?
Alex interveni:
-Mă scuzați, dar fiul dumeanvoas-
-Tu taci mă! fu acesta întrerupt.
Ion ridică mâna pentru a-l lovi pe Felix, însă mâna sa fu blocată de Alex, care i-o strângea( mâna, perverșilor) strâns.
-Să știți că nu-mi place să fiu întrerupt! spuse Alex pe un ton amenințător și o privire la fel de amenințătoare.
Tatăl lui Felix se eliberă din strânsoare și îi dădu drumul lui Felix.
-Am spus totul deja poliției. Nenorocitul acela va plăti că va rănit fiul și a încercat să-l..
Felix își puse mâna peste gura lui. Nu voia ca tatăl său să afle depsre asta.
-"Să-l..."?, întrebă Ion curios
-Violeze! spuse Alex
În momentul acel, inima lui Felix s-a oprit. S-a zis cu el.
-Ahh.... înțeleg, de ce nu mi-ai spus de la început, puișor? îl întrebă pe Felix pe un ton blând dar ciudat.
-N-n-am vrut să te îngrijorezi... , spuse Felix cu privirea în pământ.
Ion îl mângâie pe cap, Alex observând că lui Felix nu-i plăcea asta.
-Deci, cât trebuie să vă plăteasc pentru că ați avut grijă de derbedeul ăsta?, Ion în trase pe Felix lângă el, punându-și brațul peste umerii săi.
-Nu, nu trebuie să plătiți, până la urmă el m-a salvat, îi răspunse bâlbâit Alex.
-Ah... înțeleg... Felix dragă, cum spui?
-M-mulțumesc!
-Bun băiat! Acum mă voi duce să-mi iau o cafea, și te aștept jos. Să nu întârzii!
-B-bine..
-La revedere domnișorule!
-Bună ziua!

Tatăl lui Felix ieși din salon.
-De ce ai făcu asta?! exclamă Felix plin de furie.
-Ce am făcut? întrebă Alex confuz.
-"Violeze!"! Asta ai făcut!
-D-dar..
-Niciun dar, crezi că ți-am pus mâna la gură de prost?
-Scuze, n-am vrut.
-Lasă, faptu' e consumat. Te rog, ieși să mă schimb.
Alex își dădu seama de gravitația situației, așa că nu mai spuse nimic și ieși. Cât stătea afară, i se păru că aude niște gemete, ca de.... plâns?
Felix ieși afară, cu ochii albaștrii umbriți de roșeața scleroticii( cică așa se numește partea albă de la ochi, idk 🤷🏻‍♂️🤷🏻‍♂️).
Felix trecu pe lângă Alex, încercând să nu se uite la el Alex îl luă de mână, și îi dădu un bilet.
-În caz că vrei să vorbești cu cineva, voi fi MEREU disponibil și lângă tine.
-O-ok.
Acesta își eliberă mâna din strânsoarea lui Alex.
Plecă cu tatăl său spre mașină. Bineînțeles că în înăuntrul mașinii primii bătaie. Însă, îl privi pe Alex care stătea în fața spitaluilui, și un mic zâmbet apăru pe fața lui. Mașina porni din drum.

Alex își scoase telefonul din buzunar.
-Latră!
-Davide, ce știi mai exact despre Felix și familia lui?