Until you

16

<Înainte de a începe capitolul, am observat că în capitolul 15 scrie "fața îsărcinată", trebuia să scrie "înlăcrimată", cred că auto-corectorul a schimbat>

-Deci deja îi întâlnești părinții?, îl întrebă Ian în timp ce îi căuta haine prin dulap
-Da, aparent mă mut acolo, deci trebuie să-i întâlnesc părinții, răspunse Felix nu prea entuziasmat
-Te și muți acolo? 2 pași mari în doar câteva ore de relație?
-E ceva greșit?
-Nu, doar că pare că vă grăbiți, adică sunteți împreună de aseară, și deja îi cunoști părinții și vă mutați împreună, deși se cam înțelege, având în vedere situația.
Ian își dădu seama de ce spusese și se uită spre Felix care se uita oarecum mirat spre Ian
-Felix, știi că n-am vrut să insinuez ceva...
-Nu-i nimic, ai găsit hainele?
-Da
Ian îi înmână hainele lui Felix, care vrea să iasă din cameră, însă Ian îl întoarce cu fața spre el și îl îmbrățișează, după care se uită unul în ochii celuiulalt și zâmbesc. După aceea, Felix iese din cameră și se duce să se schimbe.

Felix iese din cameră și se duce în living, unde cei 3 stăteau și așteptau.
-Ești gata? îl întreabă Alex, Felix dând din cap afirmativ. Atunci hai să mergem. Voi ce faceți azi?
-Cred că stăm în casă și lenevim, răspunde David.
-Bine atunci, ne mai vedem!
Alex iese, Felix după el și închid ușa.

Cei 2 ajung la mall și încep să se uite prin magazine. Felix se ține după Alex care se uită printre haine, acesta alegându-le și trimițându-l pe Felix să le probeze.
După ceva timp, cei 2 aproape colindaseră tot mall-ul. Alex se uita la haine pentru Felix, însă îl văzu pe blond cum se uită fascinat la un pulover, însă când se uită la preț, plecă de acolo. Alex zâmbi și se duse să cumpere puloverul, fără ca Felix să știe.

Cei 2 ajunseră la secțiunea restaurantelor, unde Alex îl întrebă pe Felix dacă vrea să mănânce ceva, Felix spunând că nu, însă "gemetele" stomacului său l-au dat de gol. Alex merse îi cumpără un Mc. Acesta începu să mănânce, însă observă că Felix nu se atinge de mâncare.
-Ce e, nu vrei, nu-ți place, nu e bun, vrei altceva?
-Nu, nu-i asta, însă mi-e rușine să mănânc în public.
Alex făcu o pauză mare în care se uita blocat în gol.
-De ce? întrebă el până la urmă
-Mi s-a spus că sunt scârbos, și nu vreau să te scârbe-
-Să înțeleg că ăla ți-a zis și că ești scârbos?
-Da
Alex își luă hamburgerul și își dădu cu el pe față.
-Ce faci?! îl întrebă Felix mirat. Se uită lumea!
-Dacă tu ești scârbos, atunci și eu sunt.
-Bine, bine, mănânc, doar oprește-te. Și șterge-te pe față.
Felix începu să mănânce în timp ce Alex se ștergea pe față. Acesta chicoti văzându-l pe Felix mâncând.
-Ți-am zis că sunt scâr-
Felix fu oprit de Alex care îl sărută.
-Ce faci? Ne vede lumea!
-Și ce dacă, am vrut să te sărut, e o problemă în asta? Și a fost ceva îm genul "taci și mănâncă".
Alex mușcă din hamburger și zâmbi. Felix termină înaintea lui Alex, iar acesta i-a dat și ce mai rămăsese din porția lui, Felix vrând să refuze, însă Alex îi făcu semn să n-o facă. Felix mâncă și ce mai rămăsese din porția lui Alex.
-Gata?
-Da.
-Te-ai săturat?
-Da.
Alex zâmbi, îl sărută iar pe Felix și îi mângâie capul.

Cei 2 ajunseră în mașină, de unde plecară spre casa lui Alex. Acesta vorbea la telefon cu ai săi, spunându-le că are un invitat special.
-Ce-i așa special?
-Tu
-Nu sunt special.
-Ba da, ești special, cel puțin pentru mine
-Adică trecutul meu e special?
-Nu, tu nu ești doar un băiat care a fost violat de taică-su de când era mic, tu ești tu, ai mai multe lucruri speciale, ochii tăi, pur și simplu tu. Și pe deasupra, ești iubitul meu, zice Alex mândru, făcându-l pe Felix să roșească.
Alex îi ia mâna lui Felix și i-o sărută, tachinându-l mai mult.

Aceștia ajunseră la casa lui Alex, unde părinții săi îi așteptau.
-Bună mama, tata! El e Felix.
-Sărut-mâna! zise Felix rușinos
-Bună și ție, eu sunt Marta! El e Marcu, părinții acestui huligan, zise Marta cu o voce blândă în timp ce zâmbea.
-Mama! Poți să nu mă faci de râs măcar odată?
Felix chicoti
-De parcă aș fi spus o minciună! spuse Marta pe un ton mai diferit, după care se uită spre Felix și își schimbă tonalitatea. Intră, te rog!
-Mulțumesc!
Cei 4 se duseră în living, unde se așezară lângă o masă, Felix cu Alex pe canapea și părinții pe 2 fotolii.
-Presupun că tu ești acea persoană specială despre care ne spunea Alex.
-Cred că da...
-Felix, știi ce ai de făcut, îi spuse Alex.