Until you

4

Alex conducea ca un nebun prin traficul din București, care există și în poveștile fictive. Ajunși la spital, acesta a solicitat unul din cei mai buni doctori, fiind gata să plătească mai mult decât trebuia, deși rănile nu erau așa grave. Oamenii de acolo se uitau ca vițelul la poarta nouă, când îl vedeau pe Alex ținându-l în brațe pe Felix care nu spunea nimic, doar plângea. Într-un final, doctorul lui Alex de familie s-a ocupat de Felix, aplicându-i cremă pe răni, deși Felix tot insista că nu e nevoie și că se simte bine. La final, doctorul îi lăsă pe cei 2 singuri, deoarece el avea o operație de făcut și știa că Alex nu e prost să umble prin chestii.

-Chiar nu trebuia să faci asta, zise Felix pe un ton jos, rușinat. Mersi oricum, își plecă privirea.
-Cum adică nu trebuia? Felix, a ars cămașa pe tine! exclamă Alex pe un ton nervos, dar totuși blând.
-Mda.... cât costă, nu vreau să mă știu dator.
Ochii lui Alex se făcură cât cepele.
-Tu te auzi ce spui? Crezi că am făcut asta ca să-ți cer bani? spuse Alex aproape țipând, moment în care Felix se sperie lucru vizibil pe fața sa.
În acel moment lui Alex îi păru rău pentru ce făcu-se și îi mângâie capul lui Felix, descoperind că acesta are secțiuni ale părului tăiate.
-Oricum, nu-ți puteai permite. Doar dacă.....
-Doar dacă?
-Ei bine, oricum știi ce se spune, puteai să-mi plătești cu corpul tău. spuse Alex sarcastic și pe un ton glumeț.
În acel moment pe fața lui Felix se putea citi furia cât și tristețea. Îi trase o palmă lui Alex.
-Mă bucur că ești ca și ceilalți, un țăran prost care trage repede concluzii, și chiar dacă făceam chestiile alea, nu era treaba voastră, că nu vă durea le voi curu sau n-o sugeam cu gura voastră. Și stai liniștit că o să-ți plătesc "binele făcut".
Alex rămăsese încremenit din cauza uimirii, nu putea să creadă că spusese așa ceva, își venea să se bată singur. Felix plecă ținându-și lacrimile în frâu, ne fiind oprit de Alex care încă procesa ce se întâmplase, însă odată ieșit din spital, Felix își lăsă lacrimile să curgă, în acel moment își aduse aminte de mama lui, și de tot ce îl sfătuise înainte ca ea să moară. Îi era dor de ea, așa că plecă spre cimitir.

Ajuns la mormântul mamei sale, începu să plângă.
-Hei mama, ce mai faci? E bine acolo sus? Îmi doresc să fiu cu tine, ca operația să fi decurs prost și amândoi să fi murit! Azi am crezut că am dat de o persoană bună cu care m-aș putea înțelege, prost din partea mea, nu? Mi-ai promis că totul va fi bine când mă voi trezi.... însă nu ai spus că doar pentru câteva clipe.....
Felix fuse oprit de preotul care deținea cimitirul.
-Ooo.. domnișorul Patrovici, ați venit să plătiți pentru locul unde se odihnește mama dumneavoastră?
Știți că nu ați mai plătit de foarte mult timp, nu-i așa? spuse bătrânul bărbos și schilodit pe un ton ironic și autoritar.
-V-v-vă rog, mai dați-mi puțin timp...
-Mă tem că nu se mai poate, vreau banii până săptămâna viitoare, ori mama voastră va fi scosă de aici! spuse preotul după care plecă.
Bisericile primesc bani odată pe an pentru locul unde este înmormântat cineva, însă acest preot cerea lunar, pentru că "trebuie să-și câștige și omul pâinea".
Felix rămase blocat. Trebuia să gândească! Ce putea face casă câștige atâția bani atât de repede? Un gând îi trecu prin minte.
-Până la urmă toată lumea crede că fac asta, la ce ar strica să o fac odată?
Și acesta plecă pentru a-și începe munca.