Until you

2

Venise miercuri, Felix și tatăl său erau pe drum spre Liceul Mihai Viteazul, noua școală a lui Felix, pentru a duce actele necesare. Liceul nu era unul foarte mare, cum își imaginase el, însă părea că este pentru copii de bani gata. Starea sa de spirit a devenit mai bună când ș-a văzut cel mai bun prieten, pe Ian, care se hotărâse să se transfere la același liceu cu Felix. Ian era un băiat de 17 ani, șaten, de înălțime medie, cu ochii căprui și pătrunzători, cu o piele deschisă la culoare, ce fermeca cu zâmbetul său. Totuși, ei nu puteau vorbi din cauza lui Ion, care nu suporta să știe că Felix comunică cu alți oameni. Aceștia merseră direct la secretariat, însă Felix a rămas afară, neavând voie să intre.

Cât stătea acolo, încercând să-și acopere urmele din serile precedente, 2 băieți au trecut pe lângă el, privirea sa intersectăndu-se cu a unuia dintre ei, Alex. Alex rămăsese uimit de persoana cu care își intersectase privirea. Acel trup firav, slab, care părea că putea fi luat de vând, acei ochi de o combinație dintre verde smalard și albastru safir, ce avea mai mult o tentă albastră, ce degaja tristețe din cauza roșelii produse de lacrimi, acel trup mic care părea că striga după ajutor, acel păr blond și în special acel chip trist i-au făcut inima să bată. Nici Felix nu putea spune altceva despre persoana din fața lui. Acel trup prea înalt, lucrat, acei ochi căprui care emanau blândețe, acel păr negru ca noaptea care totuși strălucea la lumina soarelui, acel chip vesel și acel zâmbet cuceritor l-au făcut să roșească.
-Coaie, la ce te uiți, îl întrebă David pe Alex. David era la fel ca și prietenul său, doar că mai șaten, atât la păr cât și la piele, cu ochii verzui și cu fața pistruiată.
-Vezi și băiatul ăla? E ceva la el.... nu știu.... parcă îmi e milă de el, deși nu îl știu.
-Felix? Îl știu, lumea spune că se prostituează și se droghează, dar nu pare, și oricum, e problema lui ce face cu corpul său, nu?

Alex nu mai apucă să răspundă pentru că Dan își făcu apariția
-Ia uite cine e aici! Vestitul Felix! Mereu m-am întrebat cum e să ai o curvă în școală, dar și băieții merg.
-Lasă-mă! spuse Felix printre dinți
-Poftim? Dan își dădu cu limba peste buze, cu mâinile în șolduri, după care îl lua pe Felix de gulerul cămășii care oricum era șifonată.
-Ascultă aici curvo! zise Dan accetuând fiecare literă din ultimul cuvânt. Nu mă interesează cum sunt tratate curvele la fosta ta școală, dar aici ai face bine să știi cum să te comporți, altfel vei primi mereu asta.
Dan ridică mână la Felix pentru al lovi, însă fuse oprit de cineva. Când cei 2 se uitară în sus văzură ochii lui Alex care acum emanau furie.
-Nici eu nu știu cine te crezi tu, dar aici nu tu ești stăpân, așa marș de aici până nu te castrez!
-Gata boss, nu te mai ambala așa. spuse Dan cam timid, după care se retrase cu grupul său de retardați. Dacă ar fi să îl descriu pe Dan.... un tip frumos, blonduț, ochi albaștri, îngrijit, nimic special la el, ar fi special dacă prostia era specială.

-M-m-m-mersi.... nu trebuia, spuse Felix cu privirea în pământ, roșind.
Fiind mai aproape de el, Alex putea vedea semnele de pe el mult mai bine, însă, nu cele mai multe nu păreau a fi semnele unei nopți de amor, ci.... vânătăi!?Ochii acestuia se măriră, parcă ieșeau din orbite.
-N-nu ai pentru ce... Eu sunt Alex, se pare că o să mergem la aceeași școală? zise Alex zâmbăreț pentru a-și ascunde îngrijorarea, întinzând mâna.
-Ah... ,oftă Felix, eu sunt Felix, Kang Felix, se poate să mergem la aceeași școală dacă sunt primit.
Acesta întinse și el mână.
-Să nu-ți faci griji în legătură cu Dan și proștii lui, doar gura e de ei.
-Ah, înțeleg.., zise Felix schițând un zâmbet pe față.

Fix în acel moment tatăl său ieșise din secretariat, văzându-i pe cei doi vorbind. Din instinct, Felix își retrase mână, și expresia i se schimbă într-una speriată. Încercând să-și mențină calmul, tatăl său zise:
-Hai să mergem pacosteo!
-Acum, Felix se uită la Alex, ...pa!, după care se grăbi spre tatăl său.
-Pa! zise Alex îngrijorat, deși reuși să ascundă asta.

Cei 2 plecară, iar Alex rămase nemișcat, însă David veni la el.
-Ești bine?
-Nu... e ceva la acel băiat, mă îngrijorează tatăl său.....
-Aaaa, îmtr-adevăr, pare ciudat, nu-mi pare un om plăcut.

Ajunși în mașină, Felix primi de data asta o pereche de pumni de la tatăl său.
-Nu ți-am zis nenorocitule să nu mai vorbești cu alții!
-S-scuze..
-O să vedem acasă cât de rău îți pare